Pactul somatografic

Gheorghe Craciun (8 mai 1950, Tohanu Vechi, linga Brasov-30 ianuarie 2007, Bucuresti), unul dintre cei mai importanti prozatori romani din ultimele decenii ale secolului XX si din primii ani ai urmatorului, a fost si unul dintre cei mai subtili cititori pe care i-a avut spatiul literar romanesc. Au stiut-o toti cei care l-au cunoscut si au stat cu el de vorba despre scriitori si despre carti, toti cei care l-au auzit facind comentarii pe text in cenacluri, l-au ascultat in dezbateri publice sau i-au audiat cursurile la Universitate (la „Transilvania” din Brasov, unde a predat din 1990, de cind a participat la fondarea sectiei de Filologie de acolo, si pina la finele lui 2006, daca nu va mai fi tinut cumva o prelegere dupa Anul Nou, cind studentii s-au intors din vacanta de Sarbatori; in jumatatea a doua a lui ianuarie 2007, pina s-a stins din viata, pe 30 ale lunii, a fost internat in spital, in Bucuresti). O stiu si o vor sti cititorii textelor sale despre literatura, in care se exprima un scriitor cu apetit teoretic si cu o remarcabila aplicatie analitica, intr-atit incit a fost si este considerat nu doar prozator, ci si eseist, eseist de calibru greu; ba chiar – spre usoara lui iritare – unii l-au tratat si drept… critic literar.

A scris articole si eseuri in ritm lent dar cu oarecare constanta in anii 1980, mai ales in lunarul brasovean Astra, apoi si in alte gazete literare care i-au cerut sau carora le-a oferit reflectii de tinar prozator in curs de afirmare, in prima linie a „noului val” (debutase in volum in 1982, cu Acte originale/copii legalizate, apoi a participat la culegerea-manifest Desant ’83, publicata in anul din titlu; pina in 1989 ii mai apare Compunere cu paralele inegale, in 1988). Dupa 1990, pe linga noi carti de proza (Frumoasa fara corp, 1993, Mecanica fluidului, 2003, Pupa russa, 2004), scrie enorm eseistica, in atmosfera de efervescenta care, odata regimul comunist disparut, a stimulat aparitia de noi si noi reviste, edituri, proiecte de tot felul. Acopera acum o gama foarte larga: de la publicistica la studii academizante, de la reflectii personale la constructii teoretice, de la opinii incisive, cu tinte imediate, la notatii speculative, pe deasupra tuturor conjuncturilor, precum si cronici de carte, profiluri de autori din toate genurile, mici eseuri pe orice tema, de la amintiri din junete si pina la comentarii asupra citorva pictori cu care a fost prieten si pe care i-a pretuit mult. O parte din aceasta productie abundenta, alaturi de eseuri din anii ’80, intra in citeva volume: Cu garda deschisa (1997), In cautarea referintei (1998), Reducerea la scara (1999), Doi intr-o carte, fara a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu (2003), Teatru de operatiuni (2006). Studiul cu care-si obtinuse putin inainte de 1990 gradul I in invatamint (era pe-atunci profesor de liceu) il extinde intr-o teza de doctorat sustinuta sub titlul Dimensiuni tranzitive in poezia moderna (1998, cu un tiraj limitat: „100 ex. pentru uz didactic”, conform casetei editoriale), rebotezata la publicarea „oficiala” ca Aisbergul poeziei moderne (2002). Propriu-zis didactice sint alte citeva volume pe care le-a scris sau le-a coordonat in aceeasi prolifica perioada. Multe dintre articolele sale, interviuri, alte contributiuni ramin de recuperat din presa culturala si de adunat in carti care vor dubla sau vor tripla – poate – bilantul eseistului.

Interesant in toate aceste texte „metaliterare”, indiferent de subiect, Gheorghe Craciun a excelat – totusi – in cele despre proza si aplicate prozei, in conformitate cu miza sa majora ca autor, care tot proza a vizat-o – fireste, pe cea proprie, de asta data. Anvergura teoretica si finetea analitica erau aceleasi care se intrevedeau in filigranul Actelor originale si ale restului fictiunilor sale. Cu o constiinta auctoriala exacerbata si cu un rafinament al frazarii dus pina la uluitoare performante tehnice, trecuse ca prozator toate probele de complexitate a scriiturii „artiste”. Atare competenta de practician pentru care meseria nu mai are secrete a indreptat-o, citind, si asupra colegilor sai de gen literar, de oriunde si de oricind, cu precadere – cum si este in firea lucrurilor – asupra compatriotilor contemporani. Despre nu putini autori esentiali pentru inceputurile postmodernitatii autohtone, de la Radu Petrescu sau Mircea Horia Simionescu si pina la Mircea Nedelciu, a dat pagini fundamentale, explorindu-le scrierile empatic, patrunzind catre cele mai intime mecanisme generatoare de text si de viziune.

Inaugurata in 2002, seria Pactului somatografic facea un pas mai departe pe acest drum, deschizind un front de relectura in profunzime a prozei romanesti recente. Pe 10 septembrie 2002 ii apare un prim eseu cu acest titlu in revista Observator cultural, transformat apoi in generic de rubrica. Timp de o luna semneaza saptaminal cite un episod, dupa care adauga alte sapte la cite doua sau trei numere de gazeta, pina in februarie 2003 – in total douasprezece. N-a mai apucat sa reia si sa finalizeze proiectul, abandonat atunci. Chiar si asa, publicarea in volum are toata justificarea: desi incomplet, e vorba despre un important ciclu de eseuri despre proza ale unui prozator de virf, semnificative si ca analize aplicate unui numar de opt autori, si ca reflexie a lui Gheorghe Craciun insusi in oglinzile celorlalti. Pe deasupra, propunerea e perfect coerenta, desi constructia a ramas neincheiata: gratie textului introductiv si altor reveniri generalizante (compacte in secventele intitulate Precizari contextuale si Diseminarea corporala a ideii, a sasea si – respectiv – a unsprezecea din serie), proiectul teoretic e complet, „rotund”. Pe scurt spus, autorul propunea o lectura a prozei ca „tesatura” care reface legatura dintre „eul scriitural” si lume. Un pandant al mai vechiului sau program, conform caruia literatura e o relatie intre trup si litera...

 

(Fragment din prefata editiei, care va fi lansata la editia 2009 a Tirgului de carte Gaudeamus, joi 26 noiembrie; partea a II-a a cronicii despre Andrei Bodiu – in numarul urmator al ArtActMagazine