Că tot am vorbit de o anume colecţie pe care o preţuiesc, zilele trecute am recuperat ceva din farmecul Cărţii de pe Noptieră. A fost exact surpriza pe care nu o mai trăisem de ceva vreme. A fost ca în zilele bune, când umblam prin librării şi descopeream titluri şi autori care nu îmi spuneau mare lucru (şi nici eu nu imi aruncam privirile pe rezumate sau descrieri) dar care erau însoţite mereu de prezentarea cuceritoare a colecţiei: cărţi cărora le presimţi miracolul, cărţi de care rămâi cumva îndrăgostit (fără să mai conteze dacă amorul va fi sau nu durabil). Îmi amintesc că aveam o regulă care pregătea surpriza lecturii şi pe care mi-o permiteam (preţul era adesea ridicol de mic, mai ales de când începuseră campaniile de reduceri): alege la întâmplare. Uneori alegeam citind titlul romanului, alteori luand aminte de naţionalitatea autorului şi, ca arbitrarul să fie deplin, foloseam chiar şi culoarea copertei drept sfetnic de lectură. Aveam evident, dacă nu o încredere oarbă, în coordonatorul colecţiei şi în traducător, măcar o plăcere bizară de a participa la un joc de noroc cu literatura, de practicat printre rafturi, cu premii în amintiri plăcute dar la care ieşeam în mai toate cazurile câştigător.

De când lucrez la librărie nu am mai avut parte de prea multe surprize de gen, răsfoind în permanenţă titlurile de la raft, fiind adesea la curent cu ultimele noutăţi şi viitoarele lansări. Zilele trecute au venit însă în librărie câteva titluri mai vechi de la Editura Humanitas, printre care şi Clara noaptea. M-am lămurit repede că e un titlu publicat cu ceva ani înainte, prin faptul că beneficia de grafica veche a colecţiei Cartea de pe Noptieră, un titlu care îmi era complet străin. Preţul era de asemenea, ca în vremurile bune: 12 lei. N-am mai stat pe gânduri şi am plecat cu el acasă, fără ovaţii entuziaste, fără nimic demonstrativ, doar cu acea simpatie ascunsă faţă de întâlnirea (în sfârşit) cu un necunoscut autentic. Am remarcat doar că autoarea era o franţuzoaică tânără care, atenţie, a debutat la Editura Gallimard. N-am să mai spun decât că protagonista romanului nu şi-a mai luat vacanţă de ani buni, are un orar foarte fix, lucrează cu clienţi clasici şi neconvenţionali şi că e o persoană principială, într-o profesie nu atât de principială. Alte detalii nu mai dau.

De data asta va ofer o altfel de recenzie de carte, o recenzie care vă invită la lectură în deplină ignoranţă de cauză… aşa cum cred că e bine să fii ca să trăieşti surprizele aparte pe care ţi le rezervă cărţile din colecţia Cartea de pe Noptieră.

CLARA NOAPTEA – Catherine Locandro – Editura Humanitas, 2006

Sever Gulea pentru blog.libris.ro