GÂNDIŢI ELEGANT!

Acum aproape 10 ani, apărea un film românesc semnat de Nae Caranfil care avea să transforme câteva replici memorabile în adevărate pastile de înţelepciune autohtonă. Ele condensau în câteva cuvinte bine potrivite, tot ce trebuia să ştii despre cerşetorie şi reuşită în România postdecembristă. În acelaşi film, Filantropica, unul din gangeterii locali rostea la un moment dat câteva vorbe cu semnificaţii „adânci”: „Viaţa e complexă şi are multe aspecte!”. Omul avea dreptate! Într-adevăr, nu trebuie să fii ameninţat de lumea interlopă ca să-ţi dai seama de aşa ceva. Iar cum să răspunzi unei asemenea provocări, părea de asemenea evident: îi faci faţă! Te asaltează zeci şi sute de probleme zilnic? Natural, trăim în epoca în care problemele se înmulţesc şi timpul de rezolvare se scurtează. Aşadar să le examinăm intens, să le cântărim cu atenţie, ca să găsim soluţiile adecvate pe care să le implementăm imediat. Ca să reuşeşti trebuie să te concentrezi asupra obiectului care te preocupă şi să reacţionezi cât se poate de repede. Pare un principiu destul de rezonabil… dacă vrem să găsim soluţii bune dar să ne asigurăm calea spre epuizare. Pe de altă parte, dacă vrem altfel de soluţii care să ofere maximum de impact cu minimum de efort s-ar putea să rămânem surprinşi de ceea ce trebuie să facem sau mai degrabă să nu facem: nu te gândi prea mult la problemă, nu acţiona prea repede, caută să analizezi ceea ce nu trebuie să faci şi vei găsi o rezolvare elegantă… adică o rezolvare care nu se confruntă doar cu complexitatea unei probleme, ci o acceptă şi o depăşeşte.

Eleganţa, ca şi frumuseţea de altfel, este un cuvânt destul de ciudat… îl putem folosi în atât de multe contexte, fără legătură aparentă unul cu celălalt: rezolvarea unei enigme, un costum sau o rochie, o strategie organizaţională, o modalitate de exprimare toate pot fi elegante. Ce le face să fie aşa? Matthew E. May încearcă să răspundă la această întrebare, într-un mic tratat cât se poate de interesant care propune în cele din urmă o tranziţie, de la gândirea afirmativă centrată pe oportunităţi şi pozitiv, la gândirea elegantă în care ceea ce nu se poate face, ceea ce nu există devin noţiuni cheie, la fel de importante ca şi contrariile lor. Matthew E. May propune un model al eleganţei înţeleasă drept o combinaţie atentă de trei elemente: simetrie, seducţie şi eliminare. Analiza autorului ia în considerare nenumărate exemple care pornesc de la serialele de televiziune, arta abstractă, ingineria civilă şi ajung la programele de marketing ale marilor companii, teoriile neuroştiinţifice, ideile de arhitectură pentru a-şi ilustra punctul de vedere.

O soluţie este elegantă atunci când respectă simetria, când se dovedeşte a fi echilibrată (pentru că, aşa cum sugerează May, luând în considerare teoria fractalilor explicată lămuritor în carte, universul şi specia umană evidenţiază această caracteristică a simetriei, fapt care ne face să fim sensibili şi interesaţi de orice creaţie care o posedă). Simetria (care nu întotdeauna este evidentă, uneori e necesar un microscop electronic) face diferenţa de valoare, de exemplu, între lucrările lui Pollock (artistul care picta tablouri, stropind pânza cu vopsea) şi o mâzgăleală copilărească.

O soluţie elegantă trebuie să ne şi seducă, adică trebuie să ne facă să fim curioşi şi să vrem să ne satisfacem acea curiozitate. De pildă, producătorii Iphoneului nici nu s-au mai obosit să-şi promoveze produsul, ba chiar au transformat inacţiunea într-o adevărată strategie, atâta timp cât ideea unui telefon lipsit complet de tastatură lăsase publicul suficient de nelămurit şi, în acelaşi timp, doritor să înţeleagă propunerea avangardistă, la prezentările dinainte de lansare.

De asemenea, o soluţie elegantă este o soluţie care nu mizează doar pe adaos (de ingeniozitate şi energie) ci şi pe eliminare. O bancă din Anglia anilor 80 a reuşit să dea lovitura, renunţând complet la filialele, transferând serviciile de la ghişeu, la nivelul centralelor telefonice.

Nu în ultimul rând o soluţie este elgantă atunci când este sustenabilă, adică are un efect pe termen lung, valorificând resursele disponibile, oricât de puţine ar fi. În acest sens, veţi afla cum poţi să proiectezi un frigider în Nigeria, fără electricitate, fără fabrică, fără materiale costisitoare şi fără să înspăimânţi cultura locală.

Combinaţi aşadar simetria, seducţia, eliminarea şi sustenabilitatea pentru a deveni eleganţi în ceea ce vă propuneţi. Dar fără prea multă premeditare. Este ironic că eleganţa se atinge atunci când nu o căutăm cu tot dinadisul. Pentru că, aşa cum sugerează cartea lui May, tocmai creierul nostru s-ar putea să fie cel care ne pune beţe în roate: cu cât ne concentrăm mai mult pe o problemă, cu atât riscăm să declanşăm tiparele asemănătoare de gândire cu care suntem obişnuiţi şi să producem rezultate previzibile. Eleganţa devine posibilă acolo unde înceape detaşarea mentală, relaxarea (nu întâmplător apreciază May, o mulţime de descoperiri şi idei geniale au apărut autorilor lor în afara biroului sau laboratorului, în timpul desfăşurării unor activităţi total neprofesionale), care să permită asocierile mentale între lucrurile disparate, care să permită ideilor de inacţiune, inexistenţă, renunţare să-şi dezvăluie adevăratul potenţial.

La fel cum Carl Honore aducea în epoca vitezei un elogiu lentorii, în aceeaşi epocă a acţiunii şi a performanţei Matthew E May aduce un elogiu şi o definiţie (instructivă) eleganţei.

ÎN CĂUTAREA ELEGANŢEI -SURPRIZA SIMPLITĂŢII ÎNTR-UN MIC TRATAT - Matthew E. May – Editura Nemira, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro