Soljenitin e un autor care si-a obisnuit cititorii cu un profil general al protagonistilor. Oleg Kostoglatov sau Ivan Denisovici sunt indivizi care au dobandit o perspectiva critica, constienta de discursurile goale si de promisiunile mincinoase ale puterii staliniste, o perspectiva legitimata si parafata prin suferintele traite sub regimul opresiv.

In “Iubeste revolutia”, Soljenitin propune un alt tip de protagonist: un tanar profund convins de adevarul marxism-leninismului, un entuziast al URSS care viseaza sa lupte in Marele Razboi, sa apere realizarile Revolutiei. Lasat la vatra, din pricina unui defect fizic, absolventul universitar Nerjin Gleb nu are ganduri decat pentru front. Cand toti prietenii dau piept cu dusmanul, cand convingerile politice te asigura ca locul iti e in prima linie, cand iubirea de tara e mai presus de orice, nu te mai poti simti acasa alaturi de sotie, dar departe de foc. Intr-o zi vine totusi, ordinul de mobilizare; frontul e insa departe. Asa incepe calatoria lui Nerjin si implicit transformarea sa, de la individ respectabil cu asteptari juste (ierarhia militara il va distribui rapid asa cum e logic, ca artilerist in Stalingrad) la o picatura insignifianta in oceanul uniform al militarilor. Metamorfoza sa nu e incheiata, pentru ca bildungsromanul lui Soljenitin a ramas neterminat. Chiar si lipsita de deznodamant, creatia lui Soljenitin trezeste interesul prin insesi figura lui Nerjin, proaspata, nedezamagita iremediabil: prin ea transpare un optimism absent din scrierile ulterioare ale marelui romancier rus: credinta ca Revolutia e o amanta demna de a fi iubita, fata de care nici un sacrificiu nu e prea mic.


“Gleb indura caderea armatei rosii si a statului ca pe o boala fatala a unei persoane dragi. Plamanii i se umpleau de amaraciunea neagra a blocadei Leningradului, a Kievului cucerit, a Cernigovului ars pana-n temelii.<…>. Daca armatele noastre se vor retrage peste Ural va merge si el dincolo de Ural; daca va cadea Siberia, va pleca in China, se va duce peste Ocean, va gasi un petic de pamanat unde inima omului se poate zbate in voie”


(“Iubeste revolutia!” – Capitolul 2 – “Vremuri subrede”)