RomanulMoartea lenta a Lucianei B., publicat in Spania in 2007, tradus deja in peste 20 de tari, a fost votat de catre criticii spanioli in randul celor mai bune zece carti ale anului.

In clipa in care telefonul suna, iar la capatul celalalt al firului se aude vocea Lucianei, in mintea naratorului se declanseaza o avalansa de amintiri. Se pare ca acesti ultimi ani din viata femeii, pe vremuri o tanara foarte frumoasa, nu au fost decat un lung sir de tragedii in urma carora aproape toti membrii familiei sale au pierit. Prada disperarii, cu mintile ratacite, ea cere ajutorul romancierului pentru care lucrase in trecut vreme de cateva saptamani. Este oare posibil ca un artist sa dea forma prin scriitura sa nu doar unui roman, ci si realitatii care il inconjoara? E cu putinta ca romanul sau sa prinda viata in afara paginilor inerte ale manuscrisului? Cum se poate transforma o simpla dorinta intr-un geniu al raului si cat de departe poate ajunge setea de razbunare a omului care a pierdut tot?