O mie de cocori

Kikuji este invitat la o ceremonie a ceaiului unde urmeaza sa-si vada viitoarea sotie. Ar trebui sa fie fata care poarta un batic cu o mie de cocori. De aici incepe initierea lui. In ceremonia ceaiului, a dragostei, a mortii, a vietii. Iar tanarul Kikuji a ajuns tocmai in acel moment al ceremoniei cand in lume nu mai exista decat femei indragostite.

„Un roman de o maiestrie nemaipomenita, foarte sugestiv, uman, intens si emotionant.“ (New York Herald Tribune)

„Kawabata este poetul celor mai subtile nuante, al evanescentului, al imperceptibilului.“ (Commonweal)

YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokio. A debutat in 1925, si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar in 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez“. S-a sinucis in aprilie 1972, la doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007), Vuietul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2000) si Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000). Vechiul oras imperial (Koto, 1962) este considerat capodopera lui Yasunari Kawabata, o fresca impresionanta a legendarei capitale nipone, fiind unul dintre cele trei romane mentionate de juriu la decernarea Premiului Nobel.