„Cand am sosit eu pe lume totul era pus la punct. In jurul meu se etalau comori. N-aveai decat sa le culegi. Sunt libera sa traiesc unde si cum vreau, sa citesc, sa gandesc ce vreau, sa ascult pe cine vreau.” (Nina Berberova)Cuvantul are pentru el un efect ciudat. Il transpune intr-o stare speciala, ii aduce in minte un tinut intesat de tei, o carare in diagonala de la o poarta veche la o terasa alba din fata unui conac. Si scoarta copacilor, placuta la atingere ca painea neagra. Dar Rusia reala ii e necunoscuta. Familia lui a emigrat cand el avea cativa ani. Amintirile lui sunt neclare, umbre ale unor tinuturi minunate care ii apar in gand de parca ar fi vise.Intr-un castel vechi, pierdut undeva in Franta, un tanar intalneste o batrana contesa rusoaica si redescopera povestea Rusiei pierdute din inima lui.