headerdesktop libfest19mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile  libfest19mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

LIBfest e on!

Reduceri, carti cu Autograf si

Dialoguri cu scriitori

Plaseaza comanda!

Mai aproape de Hristos. Spovedania si iertarea

De (autor): Mitropolitul Antonie De Suroj

0
(0 review-uri)
Mai aproape de Hristos. Spovedania si iertarea - Mitropolitul Antonie de Suroj

Mai aproape de Hristos. Spovedania si iertarea

De (autor): Mitropolitul Antonie De Suroj

0
(0 review-uri)

 

Lucrarea cuprinde treisprezece capitole si abordeaza diverse teme legate de spovedanie cum ar fi: spovedania si vindecarea intregului trup, spovedania ca intalnire cu Dumnezeu, ca pocainta. Se aminteste despre discretia in spovedanie, despre randuiala si frecventa Impartasirii, despre prietenia cu Hristos. Sunt aprofundate si subiecte ca iertarea, starea de pacatosenie, lipsa de loialitate. Nu este uitat nici rolul preotului ca martor, ca insotitor duhovnicesc.

In viziunea Mitropolitului Antonie de Suroj a te spovedi este ceva deosebit de asemanator cu a sapa. Cand arheologul se hotaraste sa sape intr-o anumita parcela, incepe prin maturarea nisipului cu peria. si dintr-o data da peste un oarecare obiect. Aceasta este prima lui descoperire. Apoi sapa mai mult si cu cat mai inainteaza, gaseste cu atat mai multe obiecte. Dar daca spune ca mai intai vrea sa ajunga la temelii, hai sa sapam. Atunci va distruge intreaga constructie si nu va scoate mare lucru la suprafata. In acest chip trebuie sa isi construiasca omul spovedania. Acel lucru care se afla inaintea ochilor mei, acela ma ingrijoreaza in clipa de fata. Cand incep sa ma ocup de acesta, atunci va deveni limpede ca, de sub nisip, alte obiecte vor aparea, si atunci incep sa le confrunt si pe acestea.

Mitropolitul Antonie de Suroj ne precizeaza faptul ca atunci cand venim la spovedanie, venim sa ne intalnim fata in fata cu un prieten. Nu venim pentru a fi condamnati si judecati. Nu venim infricosati de ceea ce urmeaza sa se intample. Venim la Cel care, Dumnezeu fiind dincolo de suferinta, dincolo de moarte, a ales din iubire pentru noi sa devina om, sa ia asupra sa firea noastra omeneasca si sa-si dea viata pentru noi. Viata Sa, moartea Sa sunt pentru noi dovada ca suntem intr-atat de mult iubiti de Dumnezeu incat putem veni la El, fie ca suntem buni, fie ca suntem rai, si el ne va primi cu bratele deschise. „Acesta este Dumnezeul, Hristosul la Care venim atunci cand ne apropiem de scaunul de Spovedanie – la Cel Care ni se daruieste cu intreaga Sa viata si moarte; Cel care ne asteapta sa venim ca sa aflam vindecare, alinare, sprijin – nu osanda, nu judecata.”

Intrebat fiind cand ar trebui sa se impartaseasca un crestin, Mitropolitul Antonie de Suroj afirma ca doar legaturile cu Dumnezeu pot crea puritatea. Nu putem, in stricaciunea noastra, sa ne curatim singuri si sa devenim vase curate, sa-L primim pe Dumnezeu. Apostolul Pavel spune ca purtam sfintenie in vase de lut. Vasul nu este potrivit pentru ceea ce este inauntrul lui. si nu putem ca mai intai sa pregatim un vas vrednic si apoi sa primim in el darul Sfantului Duh. Dar putem veni la Dumnezeu si sa-i spunem cu sinceritate: „Doamne, vino! Doamne izvoraste in mine! Uneste-ma cu tine! stiu ca nu sunt vrednic, dar fii Tu ca focul care arde spinii, nu ca focul care ma va mistui in groaza iadului.” Iar aceasta se petrece treptat . Daca astepti sa te impartasesti  cu Sfintele Taine pana ce vei deveni vrednic, nu vei fi niciodata. Daca vine cineva si spune: „Sunt cu totul nevrednic, dar Tu Te-ai intrupat ca sa ma mantuiesti” se poate impartasi.

Autorul e convins ca Spovedania si Impartasania sunt lucruri total diferite din perspectiva faptului ca Taina Spovedaniei nu trebuie sa fie folosita ca piatra de poticnire pentru a te impartasi de Sfintele Daruri. Trebuie sa vii la Spovedanie cand te apasa ceva ce te separa de Dumnezeu. Trebuie sa mergi la Spovedit cand ai ceva de spovedit. Daca vorbim despre starea generala de pacatosenie, este evident ca poti sa te spovedesti in fiecare zi, si de cateva ori pe zi. Starea generala de pacatosenie nu ne desparte de Dumnezeu, ci este campul nostru de batalie. De asemenea mentioneaza in carte ca daca marturisesti douazeci si cinci sau treizeci sau saptezeci de pacate, nu te poti ocupa de nici unul in mod deosebit. Insa daca vii la Spovedanie cu doua-trei lucruri care cu adevarat te preocupa sau te vatama, atunci poti sa spui ca de aceste lucruri ma voi ocupa. Voi incepe cu cel mai mic, fiindca muschii mei duhovnicesti vor capata tarie cu cel mic si apoi voi trece la cele mari. Iar cand se procedeaza in acest fel, se castiga experienta.

Referitor la modul in care crestinul ar trebui sa-si iubeasca semenii, autorul crede ca trebuie sa invatam sa iubim intr-o modalitate plina de lumina, datatoare de viata pe oamenii pe care-i iubim acum, si sa invatam sa iubim in chipul cel mai desavarsit. Nu se refera la modul eroic sau jertfelnic, ci la faptul ca iubirea noastra ar trebui pe cat de putin posibil sa fie amestecata cu iubire de sine si dorinta de a poseda acea persoana. Dar a vorbi despre a invata sa iubim pe toti cu iubire egala, aceasta inseamna, dupa spusele Mitropolitului Antonie de Suroj,  ca visezi cu ochii deschisi. Trebuie sa invatam cu adevarat sa-i iubim pe cei pe care-i iubim deja, sa-i iubim mai deplin, iar aceasta iubire va naste puterea de a-i iubi si pe ceilalti oameni, de asemenea.

Citeste mai mult

14.00Lei

14.00Lei

Primesti 14 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

 

Lucrarea cuprinde treisprezece capitole si abordeaza diverse teme legate de spovedanie cum ar fi: spovedania si vindecarea intregului trup, spovedania ca intalnire cu Dumnezeu, ca pocainta. Se aminteste despre discretia in spovedanie, despre randuiala si frecventa Impartasirii, despre prietenia cu Hristos. Sunt aprofundate si subiecte ca iertarea, starea de pacatosenie, lipsa de loialitate. Nu este uitat nici rolul preotului ca martor, ca insotitor duhovnicesc.

In viziunea Mitropolitului Antonie de Suroj a te spovedi este ceva deosebit de asemanator cu a sapa. Cand arheologul se hotaraste sa sape intr-o anumita parcela, incepe prin maturarea nisipului cu peria. si dintr-o data da peste un oarecare obiect. Aceasta este prima lui descoperire. Apoi sapa mai mult si cu cat mai inainteaza, gaseste cu atat mai multe obiecte. Dar daca spune ca mai intai vrea sa ajunga la temelii, hai sa sapam. Atunci va distruge intreaga constructie si nu va scoate mare lucru la suprafata. In acest chip trebuie sa isi construiasca omul spovedania. Acel lucru care se afla inaintea ochilor mei, acela ma ingrijoreaza in clipa de fata. Cand incep sa ma ocup de acesta, atunci va deveni limpede ca, de sub nisip, alte obiecte vor aparea, si atunci incep sa le confrunt si pe acestea.

Mitropolitul Antonie de Suroj ne precizeaza faptul ca atunci cand venim la spovedanie, venim sa ne intalnim fata in fata cu un prieten. Nu venim pentru a fi condamnati si judecati. Nu venim infricosati de ceea ce urmeaza sa se intample. Venim la Cel care, Dumnezeu fiind dincolo de suferinta, dincolo de moarte, a ales din iubire pentru noi sa devina om, sa ia asupra sa firea noastra omeneasca si sa-si dea viata pentru noi. Viata Sa, moartea Sa sunt pentru noi dovada ca suntem intr-atat de mult iubiti de Dumnezeu incat putem veni la El, fie ca suntem buni, fie ca suntem rai, si el ne va primi cu bratele deschise. „Acesta este Dumnezeul, Hristosul la Care venim atunci cand ne apropiem de scaunul de Spovedanie – la Cel Care ni se daruieste cu intreaga Sa viata si moarte; Cel care ne asteapta sa venim ca sa aflam vindecare, alinare, sprijin – nu osanda, nu judecata.”

Intrebat fiind cand ar trebui sa se impartaseasca un crestin, Mitropolitul Antonie de Suroj afirma ca doar legaturile cu Dumnezeu pot crea puritatea. Nu putem, in stricaciunea noastra, sa ne curatim singuri si sa devenim vase curate, sa-L primim pe Dumnezeu. Apostolul Pavel spune ca purtam sfintenie in vase de lut. Vasul nu este potrivit pentru ceea ce este inauntrul lui. si nu putem ca mai intai sa pregatim un vas vrednic si apoi sa primim in el darul Sfantului Duh. Dar putem veni la Dumnezeu si sa-i spunem cu sinceritate: „Doamne, vino! Doamne izvoraste in mine! Uneste-ma cu tine! stiu ca nu sunt vrednic, dar fii Tu ca focul care arde spinii, nu ca focul care ma va mistui in groaza iadului.” Iar aceasta se petrece treptat . Daca astepti sa te impartasesti  cu Sfintele Taine pana ce vei deveni vrednic, nu vei fi niciodata. Daca vine cineva si spune: „Sunt cu totul nevrednic, dar Tu Te-ai intrupat ca sa ma mantuiesti” se poate impartasi.

Autorul e convins ca Spovedania si Impartasania sunt lucruri total diferite din perspectiva faptului ca Taina Spovedaniei nu trebuie sa fie folosita ca piatra de poticnire pentru a te impartasi de Sfintele Daruri. Trebuie sa vii la Spovedanie cand te apasa ceva ce te separa de Dumnezeu. Trebuie sa mergi la Spovedit cand ai ceva de spovedit. Daca vorbim despre starea generala de pacatosenie, este evident ca poti sa te spovedesti in fiecare zi, si de cateva ori pe zi. Starea generala de pacatosenie nu ne desparte de Dumnezeu, ci este campul nostru de batalie. De asemenea mentioneaza in carte ca daca marturisesti douazeci si cinci sau treizeci sau saptezeci de pacate, nu te poti ocupa de nici unul in mod deosebit. Insa daca vii la Spovedanie cu doua-trei lucruri care cu adevarat te preocupa sau te vatama, atunci poti sa spui ca de aceste lucruri ma voi ocupa. Voi incepe cu cel mai mic, fiindca muschii mei duhovnicesti vor capata tarie cu cel mic si apoi voi trece la cele mari. Iar cand se procedeaza in acest fel, se castiga experienta.

Referitor la modul in care crestinul ar trebui sa-si iubeasca semenii, autorul crede ca trebuie sa invatam sa iubim intr-o modalitate plina de lumina, datatoare de viata pe oamenii pe care-i iubim acum, si sa invatam sa iubim in chipul cel mai desavarsit. Nu se refera la modul eroic sau jertfelnic, ci la faptul ca iubirea noastra ar trebui pe cat de putin posibil sa fie amestecata cu iubire de sine si dorinta de a poseda acea persoana. Dar a vorbi despre a invata sa iubim pe toti cu iubire egala, aceasta inseamna, dupa spusele Mitropolitului Antonie de Suroj,  ca visezi cu ochii deschisi. Trebuie sa invatam cu adevarat sa-i iubim pe cei pe care-i iubim deja, sa-i iubim mai deplin, iar aceasta iubire va naste puterea de a-i iubi si pe ceilalti oameni, de asemenea.

Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one