Mao Zedong a fost atras de politica deoarece era din fire rebel si nerabdator sa iasa din categoria sociala in care il plasasera conditiile economice ale familiei. A ales comunismul si a avut doua mari intuitii politice. In primul rand, a inteles ca Revolutia Chineza ar fi fost posibila numai daca partidul ar fi reusit sa mobilizeze masele de tarani. Si, in al doilea rand, a inteles ca razboiul impotriva Partidului Nationalist cerea fantezie, abilitate, flexibilitate, istetime vicleana. Capodoperele lui au fost Marsul cel Lung (12000 de kilometri, 200 de confruntari armate, 80000 de victime umane), micul stat comunist din Shaanxi si marea mobilizare populara impotriva Gomindan intre 1947 si 1949. Dupa proclamarea Republicii Populare Chineze pe 1 octombrie 1949, colectivizarea pamanturilor detinute de tarani a pus economia in genunchi si a produs un fel de catastrofa umanitara. Politica asa-numita a celor „o suta de flori“, lansata de Mao pentru a obtine consensul intelectualilor, a pus in pericol puterea partidului si a fost intrerupta dur. Marele Salt Inainte si crearea Comunelor (organe centralizate de care depindeau activitatile agricole si industriale a numeroase sate) au avut un esec rasunator. La sfarsitul anilor 1950, pentru a-si recupera puterea pierduta, a avut ultima intuitie si a declansat Revolutia Culturala, act suprem de cinism politic (intre cincisprezece si douazeci de milioane de morti), dar si de fantezie romantica.
    Cele 80 de fotografii alb-negru care insotesc textul documenteaza in imagini sugestive epoca si viata celui care a fost supranumit Marele Carmaci.
    Fragment din volumul "Mao Zedong" de Enrico Fardella:

    „CHIPUL NESTIUT AL LUI MAO
    Cand un om reuseste vreme indelungata sa personifice istoria propriei tari este greu sa il separi de imaginea pe care i-a dat-o aceasta: mai mult decat atatia altii, Mao a fost capabil sa urce treptele puterii pana acolo incat s-a identificat cu prezentul, cu viitorul si uneori si cu trecutul Chinei.
    Dar e inca si mai greu sa schitezi chipul privat al unui om a carui viata a fost dominata mult timp de imaginea publica pe care el a oferit-o despre sine insusi.
    La doar treisprezece ani, Mao a fost silit de tatal sau sa se insoare cu o fata mai mare decat el cu care a trait cativa ani la ferma din Shaoshan, pana cand ea a murit de pe urma unei boli grave. Nu rezulta sa fi supravietuit copii si, ulterior, Mao nu a vorbit niciodata despre acest episod.
    Abia la Beijing Mao a cunoscut prima dragoste adevarata: Yang Kaihui, fiica mentorului sau, profesorul Yang Changji. S-ar fi casatorit in 1920: Mao avea douazeci si sapte de ani, ea, abia douazeci. Si sotia s-a dedicat activismului politic vorbindu-le taranilor despre drepturile femeii, dar curand a trebuit sa se intrerupa pentru a se ingriji de copii: pe primul, Anying, l-a avut in 1922, iar al doilea, Anqing, s-a nascut la un an dupa aceea. Ascensiunea lui Mao in partid il impiedica sa aiba grija de sotie si de copii, care au ramas lungi perioade fara sa-l vada. In timpul fugii in muntii Jinggangshan, in octombrie 1927, Mao a pierdut orice legatura cu sotia si cu cei trei fii (Anlong, cel de al treilea copil, se nascuse in 1927).
    In 1930, in timpul unei razii la Changsha ordonata de un general din Gomindan, Yang Kaihui a fost arestata, interogata si decapitata pentru ca a refuzat sa isi repudieze solul. Baietii au fost scosi din temnita de niste prieteni si au fost trimisi la Shanghai unde au fost internati intr-un azil. Dupa inchiderea scolii au trait ani buni in saracie, iar cel mai mic, Anlong, a murit.
    In 1936 partidul a reusit sa dea de urma lor si, pentru siguranta, a hotarat sa ii trimita in Uniunea Sovietica, unde au ramas pana in 1946 cand, in cele din urma, s-au alaturat tatalui.
    Intre timp, Mao se legase de cea care avea sa-i devina a treia sotie, He Zizhen, fiica unei bogate familii de proprietari de pamant de care ea se despartise pentru a se alatura comunistilor. Tanara, frumoasa si curajoasa, He Zizhen avea sa-si urmeze cu fidelitate sotul pana la Yanan, suferind alaturi de el in timpul Marsului cel Lung. Au avut multi copii, dar numai cea de a cincea fiica, Li Min, nascuta in 1936, avea sa supravietuiasca. Doi au murit in leagan, in timp ce alti doi au trebuit sa fie abandonati in cursul Marsului cel Lung.
    Odata stabilit la Yanan, in 1937 Mao a cunoscut-o pe Jiang Qing, o actrita de douazeci si cinci de ani din Shandong, cu care s-a insurat dupa ce le-a trimis pe fosta tovarasa, He Zizhen, si pe fiica lui Li Min in Uniunea Sovietica, unde s-au intalnit cu Anying si cu Anqing, cei doi copii din a doua casatorie.
    Casatoria cu Jiang a fost mult mai lunga decat precedentele, dar raporturile dintre ei s-au intrerupt in jurul anului 1956. Au avut o singura flica, Li Na, nascuta in 1940 la Yanan.”