„Melancolica moarte a baiatului-stridie exprima cu intensitate suferinta unui adolescent marginalizat. Ca si filmele sale, poemele lui Tim Burton reusesc sa fie deopotriva copilaresti si sofisticate, impletind inocenta cu macabrul." (New York Times)

„In maniera povestirilor unor Shel Silverstein, Roald Dahl sau Edward Gorey – dar provenind dintr-un si mai perfid tarim al fanteziei –, povestile infioratoare ale lui Tim Burton invoca fantasticul cu o oarecare dementa." (Entertainment Weekly)

„Copiii din povestile acestui Tim cel Crud – «parintele» lui Edward Omul-Foarfeca, al Calaretului fara Cap si al Miresei-cadavru – sint bizare bricolaje a doua lumi. Pe jumatate minerale, obiecte, plante sau moluste, condamnati la diferenta, la batjocura si, in cele din urma, la crude morti premature, personajele lui Burton sint, de fapt, epifanii infantile care incomodeaza si stinjenesc prin stranietatea lor. Proscrisi inca de la nastere, acesti monstruleti mecanomorfi, acesti alieni candizi, aceste deseuri cu suflet copilaresc in izolare si singuratate. Normalitatea le face rau, iar oamenii nu stiu sa-i iubeasca pe cei care nu le seamana." (Marius Chivu)