În urmă cu doi ani, cu ocazia Clubului de Lectură din luna august îl descopeream pe prozatorul american de origine greacă, Jeffrey Eugenides, prin romanul Intrigă matrimonială, o naraţiune emoţionantă despre un triunghi amoros, o naraţiune întinsă pe mai mulţi ani şi mai multe continente, o poveste capabilă să atace teme contemporane relevante precum nesfârşita şi împovărătoarea liberate de alegere, patologia psihică a tulburării bipolare dar să şi să strecoare, cu erudiţie şi ironie pârghii de construcţie populare în romanele victoriene. Anul acesta am reuşit să îmi dedic suficient timp pentru a parcurge un roman pe care îl vânam demult, semnat Jeffrey Eugenides, romanul care i-a adus scriitorului american premiul Pulitzer, anume Middlesex, o poveste care aduce în prim plan o perspectivă narativă cu adevărat inedită, cea a unui persoanj cu statut intersexual.

La fel ca Intrigă matrimonială, construcţia narativă a lui Eugenides şi în Middlesex este cât se poate de ambiţioasă: nu doar un roman care reconstruieşte un portret psihologic deloc familiar cititorului, ci şi o cronică de epocă, o saga de familie întinsă pe nu mai puţin de 3 generaţii. Povestea începe în sudul Europei, înainte de încheierea Primului Război Mondial acolo unde Desdemona şi Elefterios (sau Lefty), doi fraţi izolaţi într-un sat din Asia Mică, din perioada în care Grecia trăia animată de un ideal politic măreţ ajung să dezvolte o pasiune erotică unul pentru celălalt în anii adolescenţei, precipitată şi catalizată de evenimentele istorice, de incendierea oraşului Smirna şi de revanşa turcilor care iau în stăpânire teritoriile cucerite de greci. Lefty şi Desdemona sunt nevoiţi să părăsească Europa, lăsând în urmă aroma migdalelor, piersicilor şi a tutunului, ascunzându-şi legătura de sânge, căsătorindu-se şi luând-o de la zero în Statele Unite ale Americii, într-un oraş aflat în plină dezvoltare, în care comunitatea grecilor îşi face simţită prezenţa, anume Detroit. În perioada interbelică Lefty nu se dă înapoi de la nicio slujbă: lucrează şi la uzinele Ford, apoi se apucă de contrabandă cu băuturi alcoolice şi în cele din urmă îşi deschide un bar, unde va munci de dimineaţa până seara pentru a-şi întreţine familia. Căsnicia sa se răceşte, după venirea pe lume a primului copil, Milton, pentru că Desdemona păstrează teama pedepsei divine a cosangvinităţii, a pericolului ca urmaşii să sufere de boli congenitale grave. Înstrăinându-se unul de celalălalt, Desdemona şi Lefty îşi caută refugiul în activităţi paralele, dedicându-se copiilor sau muncii (Desdemona excelează în creşterea viermilor de mătase), traversând perioada de criză economică dar şi un nou război care e pe cale să înceapă.

A doua poveste, a următoarei generaţii îi are în prim plan pe Milton şi Tessie, urmaşii lui Desdemona şi Lefty, care vor alege şi ei, fără să cunoască secretul părinţilor, să întemeize o căsnicie, în ciuda legăturilor de sânge, care se vor apropia mai mult decât înaintaşii de visul american, de prosperitatea adusă de un lanţ de restaurante şi o casă în suburbii. Ecoul tradiţiilor greceşti se simte mai firav în această a doua generaţie, fiind pe cale să se stingă cu totul în generaţia naratorului sau naratoarei, Calliope, produsul de concepţie al lui Milton şi Tessie. Calliope se naşte în teribilii ani 60, cu o mutaţie rară (rezultat al cosangvinităţii), de care nimeni nu va şti până când presupusa fată va ajunge la vârsta adolescenţei, atunci când deficitul unei enzime de care depinde impactul testosteronului asupra organismului îşi va face simţită prezenţa. În mod bizar şi totuşi, plauzibil, absenţa maturizării sexuale feminine a lui Calliope e trecută cu vederea de cei din jur, iar Calliope însăşi îşi asumă de mică identitatea feminină. Însă o vizită îndelung amânată la ginecolog şi mai apoi la endocrinolog şi la un specialist în intersexualitate va provoca un şoc în familia de emigranţi greci. Este momentul în care Cal îşi începe călătoria acceptării determinării biologice, momentul în care începe să îşi asume şi dimensiunea masculină latent㠖 sunt paginile în care romanul lui Eugenides străluceşte pur şi simplu, atunci când Cal îşi descoperă corpul de împrumut, când se tunde şi porneşte într-o călătorie de-a lungul Statelor Unite, fără să simtă o apartenenţă totală la unul dintre cele două sexe. Va fi posibilă o reîntâlnire cu familia pe care o părăseşte, va fi posibil pentru Cal să se implice într-o relaţie pe termen lung cu un partener? Vă rămâne să descoperiţi.

Romanul lui Eugenides nu este însă doar despre dificultăţile cu care se confrunta persoanele cu sex ambiguu (deşi vine în întâmpinarea multor curiozităţi în acest sens – iniţierea sexuală a lui Cal, în care mentalul e detaşat complet de corp, trăind parcă experienţe paralele este deosebit de interesant redată), ci, prin cronica de epocă pe care o antrenează şi prin transformarea emigranţilor pe pământ american, este de fapt o poveste despre negocierea identităţilor în secolul XX, despre reconciliere şi adaptare. Autorul aduce un tribut propriilor sale origini greceşti şi zugrăveşte cu farmec moştenirea europeană pe care Lefty şi Desdemona o aduc pe tărâmul american (de la ouzo, rebetika – un fel de muzică haiducească grecească, la smochine, la obiceiurile greceşti de înmormântare dar şi obiceiuri prin care grecii ghiceau sexul copiilor înainte de naştere). În acelaşi timp dramele familiei de emigranţi, în toate generaţiile sunt amprentate de evenimentele socio-politice care se resimt până în cele mai fireşti situaţii cotidiene: de la Crahul de pe Wall Street, la punctul de cotitură din al Doilea Război Mondial (când Detroitul devine supranumit Arsenalul Democraţiei, servind industria de război), la revoltele civile din anii 50 şi 60, afirmarea populaţiei de culoare, emanciparea femeilor etc. Este o poveste în care ecourile tragediei greceşti cu destine condiţionate istoric şi biologic sunt întâmpinate de refuzul şi revolta personajelor de a se supune orbeşte, de a-şi defini şi asuma propriile alegeri, într-o lume care trăieşte sub spectrul unor schimbări permanente, în care nimic nu pare definitiv şi încheiat.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro