Carte distinsa cu Guardian Children’s Fiction Prize (2013)
    Lucrurile nu merg prea bine pentru Georges: la scoala nu are niciun prieten si unii colegii de clasa nu pierd nicio ocazie sa se ia de el, iar acasa familia lui a fost nevoita sa isi vanda casa si sa se mute la bloc. Aici se imprieteneste cu Safer, baiatul de doisprezece ani care invata de acasa, si impreuna infiinteaza Clubul Spionilor.
    Prima lor misiune: sa-l tina sub observatie pe misteriosul Domn X de la etajul patru. Insa cand situatia scapa de sub control, Georges are de facut o alegere grea: sa il ajute pe Safer si sa-si pastreze prietenul sau sa spuna stop joc si sa fie iar singur.
    Fragment din romanul "Minciuni si spioni" de Rebecca Stead:

    ”Cand ii insir toate astea, acolo, pe covorasul din fata usii Domnului X, Safer se uita lung si-mi spune ca, daca mai merg pe drumul asta, voi sfarsi prin a fi „paralizat de propria logica".
    — Relaxeaza-te, imi spune. Stiu ce fac.
    — Nu ma ating de usa aia, ii zic.
    — Bine.
    Mana lui zvacneste brusc si scutura clanta.
    E incuiat.
    Se intoarce si da fuga inapoi acasa. Il urmez, gandindu-ma ca a apasa clanta unei usi straine e un lucru mic, dar atat de infiorator.
    — A meritat sa incercam, imi zice notandu-si de zor in carnetel. Acum stim ca n-o inchide cu cheia. Inchide usa, iar aceasta se incuie automat.
    — Cum ti-ai dat seama?
    — Dupa felul in care se misca clanta... ajungi sa stii chestiile astea.
     Ia binoclul si se uita pe geam.
     — Safer, zic eu.
     — Da?
    — Ce-ai fi facut daca gaseai usa descuiata?
    Coboara binoclul si se uita la mine.
    — As fi tinut minte detaliul asta. Ar fi fost un amanunt important.
    — Deci n-ai fi intrat, nu-i asa? In casa omului, adica.
    — Drept ce ma iei, vreun diletant? N-as da niciodata buzna fara sa am un plan, Georges. Planificarea e esentiala. De aceea studiem obiceiuri, reactii, totul. Asta am incercat sa te invat.
    Se intoarce iarasi spre fereastra si ridica binoclul.
    — Oamenii nu se deosebesc prea mult de pasari, sa stii. Daca ii observi suficient de mult timp, afli tot ce trebuie sa stii.
    — S-au intors papagalii? intreb mijind ochii in directia cuibului.
    — Inca nu. Da-le vreo cateva... Candy, ce vrei?
    Candy sta chiar la intrarea in living, cu o foaie in mana. Cred ca Safer are ochi la ceafa.
    Nu-l ia in seama pe frate-sau, ci-mi intinde hartia.
    — Ti-am printat asta. E despre umami. Mai tii minte ca ne-ai povestit recent ca e al cincilea gust? Ma rog, e destul de interesant. Un tip din Japonia era obsedat sa descopere al cincilea gust, pentru ca stia el sigur ca trebuie sa fie mai mult de patru, insa nimeni nu-l credea sau... aaa, nu dadea doi bani, cred. Asa ca a fiert bine niste alge si-a obtinut o aroma puternica, nici dulce, nici sarata, nici acra, nici amara. E un fel de glutamat care se pune in mancarea chinezeasca. Oricum, asta e al cincilea gust. Se gaseste si-n ciuperci, adauga si-mi intinde hartia."