''Detinutul criminal de razboi Vulcanescu Mircea''
In pledoaria sa din 10 ianuarie 1948, avocatul Hurmuz Aznavorian, citand dintr-un renumit sociolog, le aminteste celor de fata, mai cu seama celor aflati in situatia de pronunta o condamnare, celebra fraza: ''un popor care isi macina elitele implicit renunta la istorie''.
Ceea ce nu stia atunci Hurmuz Aznavorian este ca ''invingatorul'' nu fusese desemnat doar sa pedepseasca ''criminalii de razboi'', ci ca distrugerea elitei Tarii, din care el insusi facea parte, era obiectivul acestui invaingator.
Nu vreau sa vorbesc aici despre lipsa de disponibilitate, in general, a societatii romanesti fata de elitele sale exterminate.
Ci vreau sa ma adresez constiintelor pe care, nu ma indoiesc, le avem inca, in justitia romaneasca.
Si as vrea sa intreb: nu s-a gasit nici una dintre aceste constiinte, caresa-si asume, fara gandul nici unui profit personal, sarcina, inalta si dureroasa, in acelasi timp, de a inlatura de pe fruntea acestui ins de elita al spiritualitatii romanesti: ''Detinutul criminal de razboi Vulcanescu Mircea?''
Nu va ingrijoreaza, nu va cutremura aceasta alaturare de cuvinte?
Nu se va gasinici de acum inainte?
Eu tot astept un om al legii, care sa-si asume demersul unui recurs in anulare a sentintei de condamnare a lui Mircea Vulcanescu.
Alminteri, daca vom continua sa ne exterminam elitele, vom renunta nu numai la istorie, vom renunta nu numai la fiinta noastra, ci vom renunta pur si simplu sa fim.
Figura enciclopedica a lui Mircea Vulcanescu este pe cale sa se inchege in constiinta noastra, la 60 de ani de la mutarea sa la cele vesnice.
Daca locul sau in istoria culturii romane s-a conturat, in linii mari, odata cu restituirea lucrarilor sale de teologie, de filosofie, de etica, de sociologie, de istorie, de economie, raman inca de precizat unele aspecte ale activitatii si ale personalitatii sale...