Neintelegerea
Recenzie blog.libris.ro
Narațiunea e proiectată în perioada interbelică, în preajma finalului Primului Război Mondial și îi are ca protagoniști pe Yves Harteloup și Denise Jessaint. Yves e puțin trecut de 30 de ani, un veteran al primei conflagrații mondiale. Născut în plin sfârșit de secol, o perioadă în care Parisul ducea încă o viață tihnită și îngustă, rămas orfan la 18 ani dar suficient de bogat ca să-și satisfacă pofta de călătorii, Yves păstrează sentimentul că viața e ceva simpatic și plăcut până la începerea războiului. Însă după încheierea conflagrației, eroul francez se trezește ruinat, nevoit să muncească într-un post de funcționar modest și să-și chivernisească atent banii, pradă unei oboseli inexplicabile care pare să stăruiască indefinit, ca o otravă cu acțiune lentă. De la viața boemă și fără griji, Yves se regăsește strâmtorat de tirania meschină a existenței de zi cu zi, în compania amantelor plictisitoare, ducând dorul trândăviei și traiului bun. Yves descoperă însă fragmente din acest trai, amputat de tragedia războiului, în vacanța pe care și-o petrece în locurile copilăriei, unde confortul din marile hoteluri și peisajele cuceritoare îl fac să pună între paranteze cotidianul parizian cenușiu. În aceste locuri Yves se întâlnește cu un fost camarad de război și cu soția acestuia, Denise Jessaint. Denise, cu silueta ei de grecoaică, cu părul negru-cenușiu ca rotocoalele de fum ale țigărilor orientale e o prezență greu de trecut cu vederea. Cu toate acestea, relația adulterină dintre Yves și Denise se naște insidios, întâlnirile lor stau sub semnul potențialului și al progresiei lente, fără focuri de artificii spectaculoase, până aproape de finalul vacanței. Yves pare mai degrabă să trăiască poezia unei povești trecătoare, să-și consoleze disconfortul și oboseala cronică alături de o amantă care să îi ofere liniștea și tandrețea de care are nevoie, în vreme ce Denise visează la un scenariu mult mai ambițios și are standarde amoroase aproape absolute. Cei doi aleg însă să dea o șansă relației lor și continuă să se întâlnească și după întoarcerea la Paris, acolo unde dezechilibrele de perspectivă emoțională vor fi precipitate nu doar de viețile incompatibile pe care le duc, ci de lumile diferite cărora le aparțin. În vreme ce Yves se simte îmbătrânit și epuizat, presat de robotizarea la care îl supune slujba și de lipsurile materiale, tentat de proiecte profesionale eliberatoare, de o altă viață într-un alt loc și caută o oază de liniște și de confort silențios în preajma amantei sale, Denise, obișnuită cu o existență boemă și opulentă, gata să se dăruiască total și așteptând dăruire totală din partea partenerului, se dovedește o romantică superficială și își trăiește amorul zgomotos, cu suspine, scenarii și nerăbdări exprimate constant. Denise este așadar străină de problemele mundane și materiale și dă curs aspirațiilor din clopotul ei de sticlă nefisurat de război, în vreme ce Yves poartă cu sine schița unor riduri postbelice nu doar pe chip ci și în adâncul minții sale, fiind conștient că popasul său în oaza amoroasă e mult prea costisitor și reîntâlnirea cu deșertul de zi cu zi e mult prea dureroasă.
Povestea lui Irene Nemirovsky, deși sumară ca întindere, proiectează convingător impactul pe care Primul Război Mondial a reușit să îl producă nu atât pe harta globului și în politica țărilor cât mai degrabă în relieful social și în psihologia oamenilor obișnuiți. Povestea dintre Yves și Denise e ilustrativă pentru o ruptură între două lumi: cea conștientă și suferindă de pe urma conflagrației mondiale și cea protejată de avere și ignoranță. Eșecul relației lor este de fapt rezultatul unei neînțelegeri fundată nu atât pe afinități personale divergente, cât pe apartenența la lumile separate de prăpăstiile războiului. Într-un plan mai general, romanul lui Irene Nemirovsky vorbește despre identitățile înșelătoare și mirajul vacanțelor, de relațiile care nu supraviețuiesc atunci când sunt scoase dintre parantezele spațiilor și timpurilor paradisiace și care nu pot fi rezolvate printr-o matematică simplă a iubirii: când unul dintre protagoniști iubește prea mult iar celălalt prea puțin, tot ceea ce poate face cel care este mai înnamorat este să împartă iubirea la doi.
Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Neintelegerea
"Spre sfarsitul lunii septembrie, au mai fost cateva zile frumoase. Yves ii propuse lui Denise sa vada procesiunea de la Fontarabia; era o ceremonie veche si respectabila, aplaudata atat de francezi, cat si de spanioli. La Fontarabia se trageau salve de tun si de pusca; era praf, zgomot, muzica; grupuri de copii cu bereta pe ureche, tinandu-se de mijloc, blocau stradutele inguste, cantau si racneau cat ii tinea gura; calaretii soseau din toate partile in galop; caii nechezau, speriati de zarva mare si de mirosul prafului de pusca; berline trase de catari, cu pompoane si clopotei, faceau sa duduie pavajul ascutit; animalele se cabrau cand treceau automobilele enorme; toata lumea din Biarritz, din San Sebastian si din toate provinciile spaniole, de la Irun la Pamplona, se afla acolo. Zgamboi murdari se bateau, aruncandu-si ocari imposibil de inteles, intr-un grai in care se amestecau basca si castiliana; tinere frumoase cu capul descoperit se plimbau, cu basmaua brodata pe umeri; cele care veneau din interiorul tinutului purtau un coc inalt si o floare in pieptene; cateva femei in varsta imbracau inca mantila neagra; toti radeau, strigau, cantau, se certau, se imbranceau in jurul fantanilor si al baracilor in aer liber, unde negustoresele vindeau limonada, sirop, portocale, prajituri rotunde acoperite de faina, haraitoare, baloane si evantaie. Valul de oameni umplea strada ingusta. Denise se distra privind pravaliile cu tarabe unde vedeai rozarii, crucifixe, medalii sfintite. Casele stravechi cu acoperisuri bombate aproape se uneau deasupra soselei; balcoanele era impodobite cu saluri, cuverturi brodate sau fete de masa cu dantele. In vechea biserica neagra si aurie, clopotele bateau cu putere. Yves o duse pe Denise pe terasa unei mici cafenele si-i oferi ciocolata cu scortisoara si vin de Xeres; ciocolata, prea groasa si prea dulce, nu-i placu, dar bau doua-trei paharele de vin, care era foarte bun; avea obrajii aprinsi, iar ochii ii luceau; isi scoase palaria si acum soarele ii trecea prin par, facandu-l sa para usor si albastrui, ca rotocoalele de fum."
PRP: 19.22 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
9.99Lei
9.99Lei
19.22 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
"Spre sfarsitul lunii septembrie, au mai fost cateva zile frumoase. Yves ii propuse lui Denise sa vada procesiunea de la Fontarabia; era o ceremonie veche si respectabila, aplaudata atat de francezi, cat si de spanioli. La Fontarabia se trageau salve de tun si de pusca; era praf, zgomot, muzica; grupuri de copii cu bereta pe ureche, tinandu-se de mijloc, blocau stradutele inguste, cantau si racneau cat ii tinea gura; calaretii soseau din toate partile in galop; caii nechezau, speriati de zarva mare si de mirosul prafului de pusca; berline trase de catari, cu pompoane si clopotei, faceau sa duduie pavajul ascutit; animalele se cabrau cand treceau automobilele enorme; toata lumea din Biarritz, din San Sebastian si din toate provinciile spaniole, de la Irun la Pamplona, se afla acolo. Zgamboi murdari se bateau, aruncandu-si ocari imposibil de inteles, intr-un grai in care se amestecau basca si castiliana; tinere frumoase cu capul descoperit se plimbau, cu basmaua brodata pe umeri; cele care veneau din interiorul tinutului purtau un coc inalt si o floare in pieptene; cateva femei in varsta imbracau inca mantila neagra; toti radeau, strigau, cantau, se certau, se imbranceau in jurul fantanilor si al baracilor in aer liber, unde negustoresele vindeau limonada, sirop, portocale, prajituri rotunde acoperite de faina, haraitoare, baloane si evantaie. Valul de oameni umplea strada ingusta. Denise se distra privind pravaliile cu tarabe unde vedeai rozarii, crucifixe, medalii sfintite. Casele stravechi cu acoperisuri bombate aproape se uneau deasupra soselei; balcoanele era impodobite cu saluri, cuverturi brodate sau fete de masa cu dantele. In vechea biserica neagra si aurie, clopotele bateau cu putere. Yves o duse pe Denise pe terasa unei mici cafenele si-i oferi ciocolata cu scortisoara si vin de Xeres; ciocolata, prea groasa si prea dulce, nu-i placu, dar bau doua-trei paharele de vin, care era foarte bun; avea obrajii aprinsi, iar ochii ii luceau; isi scoase palaria si acum soarele ii trecea prin par, facandu-l sa para usor si albastrui, ca rotocoalele de fum."
Detaliile produsului