Miss Blandish este frumoasa, tanara si bogata. Nu-i lipseste decat un singur lucru: norocul. Intre talhari, psihopati, jurnalisti, fotografi si detectivi, fara noroc, o fata, oricat de frumoasa, nu va avea niciodata parte de orhidee.
James Hadley Chase (1906-1985) a fost un renumit si prolific autor londonez de thrillere – a scris in jur de 80 de volume, dintre care mai mult de 20 au fost ecranizate. Primul sau roman „Nici o orhidee pentru Miss Blandish”, a fost considerat de George Orwell „un vis cu ochii deschisi, potrivit pentru o epoca a totalitarismului”.
Fragment din roman:
„Sirenele politiei faceau acum un zgomot asurzitor. Distingea zgomotul pasilor celor care alergau. In departare se auzeau impuscaturi. Ajunse la palier si privi peste balustrada. Jos de tot vazu trei copoi urcand scarile in fuga.
Ii curgea sudoarea pe fata.
„Situatia e prea a dracului ca sa-mi fie bine", gandi el.
Deodata se intoarse si intra fara sa faca zgomot in prima camera de langa el. Lumina era aprinsa. O femeie statea aplecata pe geam, uitandu-se la agitatia din strada. Era in pijama si ii vedea doar spatele si picioarele. Chiar in situatia asta disperata, Eddie se trezi gandindu-se ca femeia are un corp dragut.
Inchise usa si se indrepta tiptil catre femeie. Ramase foarte aproape de ea, asteptand. Aceasta simti pesemne ca nu mai e singura, pentru ca-si indrepta brusc spatele si se intoarse.
Eddie se arunca asupra ei: cu o mana ii astupa gura, iar cu cealalta o apuca de brat.
- Daca faci vreun zgomot, iti sucesc gatul, ii spuse, tinand-o lipita de el.
Fata il privea fix. Era doar un copil: nu putea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Ochii ei albastri erau larg deschisi. Arata asa de speriata, incat Eddie se gandi c-o sa lesine.
- Nu te teme. Daca nu faci galagie, nu patesti nimic.
Ea se sprijini cu toata greutatea de el, inchizand ochii. Eddie auzi zgomot de voci si pasi apropiindu-se pe coridor.
O scutura usor pe fata.
- Ma cauta copoii. Totul o sa fie bine daca nu tipi si faci ce-ti spun eu. Hai! Urca-te in pat!
O conduse pana la pat si o aseza sub cearsaf.
- Nu fa zgomot, o sfatui, luandu-si mana de pe gura ei.
- N-am sa fac, raspunse ea, respirand greu si privindu-l.
- Esti o fata buna.
Stinse lumina, cufundand camera in intuneric. Se intinse jos pe podea Ianga pat, departe de usa."