Doua lumi se contin una pe alta, in mod paradoxal, in acest roman, ca in experimentele grafice ale lui Escher. Prima este lumea voluntarului care, intorcindu-se cu armata romana din Cehoslovacia in 1945, se indragosteste de Mnuska, pe care o cauta multi ani mai tirziu. A doua este lumea lui Lucas, copil, apoi adolescent, care imagineaza un paradis artificial de o nesfirsita naivitate. Acest tarim construit, Portasar, o incercare sui-generis in literatura romana, e intemeiat pe stabile armonii baroce, asupra carora planeaza amenintari dodecafonice. De-a lungul acestei carti surprinzatoare, razboiul, boala si povestea de dragoste isi pastreaza, chiar si in ocaziile cind sint parodiate, o dureroasa monumentalitate.