Un album indraznet si seducator, in care erotismul celor 200 de reproduceri color din mari muzee si colectii particulare reverbereaza in incitantul eseu semnat de marele autor francez Pascal Quignard, laureat al premiilor Goncourt si al Academiei Franceze.

Un album cu pagini negre ca intunericul, spune autorul. Noi, cititorii, am spune mai degraba ca o caseta de bijuterii captusita cu o somptuoasa catifea neagra, pe care straluceste albul literelor si al trupurilor dezvelite. Nonconformistul Pascal Quignard ne propune o carte paradoxala si incitanta, un album in care erotismul este potentat de eruditie. Paginile acestei carti vorbesc despre noaptea in care se ascund cele mai inavuabile fantasme, imaginile originare obsesive ("scene primitive", le numeste autorul) care au populat viata nocturna a umanitatii. De la primele reprezentari ale acuplarilor rituale din grotele preistorice la imaginile socante ale artei moderne, trecand prin frivolele scene de budoar ale rococoului, prin gravurile explicite ale Renasterii sau prin rafinatele stampe japoneze, reunite in colectii particulare pana de curand ramase ascunse ochilor publicului, albumul-eseu "Noaptea sexuala" dezvaluie visul tainic, la hotarul dintre placere si fascinatie tematoare, pe care il intrezareste, in clipele abisale, fiecare dintre noi.

Cand ne sondam adancul inimii in tacerea noptii, ne rusinam de indigenta imaginilor pe care ni le-am facut despre bucurie. Nu eram de fata in noaptea cand am fost zamislit. E greu sa participi la ziua care te preceda. Exista o imagine lipsa in sufletul nostru. Depindem de o scena petrecuta in chip necesar, dar care nu se va arata nicicand ochilor nostri. Numim aceasta imagine lipsa «originea». O cautam in spatele a tot ce vedem. Si numim lipsa aceasta pe care o tragem dupa noi zi dupa zi «destinul». Il cautam in spatele a tot ce traim. In el se vor narui gesturile pe care le facem iar si iar fara luare-aminte, cuvintele, mereu aceleasi, care ne tradeaza. Incerc sa fac inca un pas catre izvorul spaimei traite de oameni atunci cand se gandesc la ce-au fost inainte ca trupul lor sa arunce o umbra pe acest pamant. Daca in spatele fascinatiei exista o imagine lipsa, in spatele imaginii lipsa mai exista ceva: noaptea. Vreau deci sa ma cufund in noaptea aceasta care din capul locului si-a transmis culoarea paginilor de fata. Exista trei nopti. Inainte de nastere a fost noapte. E noaptea uterina. Odata nascuti, la capatul fiecarei zile e noaptea terestra. Picam de somn in sanul ei. Asa cum vartejul fascinatiei ne soarbe, intunericul astral ne inghite, iar noi visam in el. Si, daca de vorbit cu noi insine vorbim prin noaptea din noi, launtrica, de atins ne atingem in noaptea din afara, cotidiana, ce ochilor nostri le pare venita din cer.