Volumul Nuvele si povestiri cuprinde unele dintre cele mai cunoscute nuvele ale scriitorului Barbu Delavrancea: Hagi-Tudose, Domnul Vucea, Bursierul, Irinel, Bunica, Bunicul, Sultanica si Sorcova, incluse in bibliografia scolara Cititorul are la dispozitie un tabel cronologic si repere critice despre opera lui Delavrancea.


„Delavrancea are un cult, o adevarata evlavie pentru popor, si nimeni n-a inteles mai bine ca el sufletul si adancimea cantecelor si legendelor batranesti... De la cea mai fina ironie, pana la cea isi plimba degetele pe claviatura limbii cu o agilitate de adevarat maestru.” – ALEXANDRU VLAHUTA
Fragment:

"Ceea ce ma mahnea putin erau soaptele sfioase ale colegilor mei. Vorbeau incet si radeau. Adeseaori schimbau vorba. Poate de rusine, poate de mila. Langa un mort nu se vorbeste de placeri. Dar, degeaba, le banuiam soaptele. Iarna, la gura sobei, vorba se incingea patimas.
Unul, nalt, subtire, rosu la fata, povestea frumusetea si mestesugul unei femei tinere, „o bruna, cu parul lung, cu rochia scurta si cu ciorapii rosii".
    — Cum ma vede ma ia de gat; mi-a jurat ca e nebuna dupa mine, numai dupa mine; si ma saruta, si ma strange in brate. De multe ori am ametit in bratele ei. Nu va puteti inchipui.
    — Se poate, dar nu e ca a portarului, zicea un altul, gros si scurt. De cate ori nu este nimeni in infirmerie, eu ma imbolnavesc. Doctorul imi scrie o reteta. Ea intra binisor pe usa, cu condica medicamentelor. indata ce ma vede arunca condica, se invarteste intr-un picior, ochii i s-aprind de bucurie, si, aducand degetul la gura, dupa ce face „sut, sut, siit", s-apropie de patul meu. Ma joaca in brate. Îmi zice ca sunt rotund si gras ca un purcel. Noaptea, tarziu, tarziu, cand pleaca la barbat-sau, ma mangaie pana in pragul infirmeriei, apoi ma saruta, soptindu-mi: „Sa nu fii bolnav mai mult de doua zile ca ramai indarat cu lectiile... Vai de mine, sa nu te dea afara din bursier."
    Isi spun fericirile lor. Carnea li s-aprinde la gura sobei. Cei mai mici asculta din toata inima. Eu ma invartesc in plapuma, incercand zadarnic sa nu-i aud. Ei vorbesc si se intind, oftand, luminati de flacara. "