Traducere de Mihai Ungurean

Cu accente polemice uneori virulente, alteori caustice,Contraistoria filosofieieste tot o istorie, dar una diferita, in raspar cu cea „oficiala”, incercind sa faca dreptate unor ginditori pe care lucrarile universitare, manualele de filosofie, antologiile si enciclopediile ii omit aproape sistematic. Motivul ocultarii lor, afirma autorul, este simplu: istoria o scriu invingatorii – in speta, idealistii, in frunte cu Platon. Acestia din urma s-au impus in fata materialistilor, cinicilor, cirenaicilor sau epicurienilor, pentru ca, dupa triumful oficial al crestinismului, idealismul sa apara in mod traditional drept singura filosofie demna de acest nume… In replica, Michel Onfrayprezinta momentele ce marcheaza devenirea unei filosofii „care nu se constituieimpotrivatrupului, in ciuda lui sau fara el, cicuel”, o fascinanta „galerie de ginditori care pactizeaza cu trupul, care nu fac din el un dusman ce trebuie dispretuit, maltratat, doborit”.

Leucip si „bucuria autentica” • Democrit si „placerea pe care o gasesti in tine insuti • Hipparh si „viata cea mai placuta cu putinta” • Prodicos si „fericirea” • Epicur si „placerea suprema” • Philodem din Gadara si comunitatea hedonista • Lucretiu si „voluptatea divina”