Mildred se intoarce pentru al doilea an la Academia de Vrajitoare a doamnei Cackle.

    Vacanta de vara s-a terminat, iar Mildred se intoarce la Academia de Vrajitoare a doamnei Cackle. In cel de-al doilea ei an aici, si-a propus sa scape o data pentru totdeauna de eticheta de "cea mai ingrozitoare vrajitoare", dar nu e chiar atat de simplu... Mai mult, intra iar in conflict cu Ethel, o dusmana apriga, si aceasta arunca asupra ei o vraja nefasta. Ajunsa intr-un mare bucluc, Mildred incalca tot mai multe dintre regulile atat de dragi domnisoarei diriginte Hardbroom. Mai are o sansa, totusi: poate ca bunatatea si dorinta de a le fi alaturi celor aflati la ananghie o vor ajuta sa gaseasca o cale de iesire.
    Fragment din volumul "O vrajitoare ingrozitoare si o vraja nefasta" de Jill Murphy:

    “— Nu te teme, spuse ea. Am luat o potiune pentru invizibilitate, iar acum tocmai ce incep sa redevin vizibila. Intr-o clipita o sa ma poti vedea in intregime.
    — De unde ai luat potiunea? intreba broasca si aluneca fara zgomot de pe piatra, inotand apoi catre capul lui Mildred.
    — Of, draga mea, spuse Mildred, e o poveste lunga. In realitate, nu sunt deloc broasca. Sunt vrajitoare in anul doi la aceasta scoala, iar fata asta diabolica pe nume Ethel Hallow m-a preschimbat in broasca si am fost...
    — Vai de mine si de mine! exclama broasca. E de-a dreptul uimitor! Nici eu nu sunt broasca. Sunt un magician. Ce coincidenta minunata. Stau aici de ani intregi, iar aceasta este prima conversatie cu o fiinta umana dupa atata timp. E pur si simplu extraordinar! Mai, mai, mai, aproape ca nu-mi vine sa cred. Permite-mi sa-ti ofer o minunatie de musca din proviziile mele.
    — O musca? zise Mildred.
    — Vai de mine, spuse broscoiul-magician. Bineinteles, esti de putina vreme broasca. O musca, draga mea, stii, bazzzzz. Sunt chiar gustoase odata ce te obisnuiesti cu ideea. La inceput si eu era gata-gata sa mor de foame, pentru ca nu suportam ideea de a manca, ei bine, insecte si alte asemenea, dar este uimitor cu cate lucruri poti ajunge sa te obisnuiesti.
    Mildred se stramba.
    — Eu sper sa fiu transformata la loc inainte sa ma obisnuiesc sa fiu broasca, spuse ea (cu destul de mult entuziasm avand in vedere cat de deznadajduita se simtea). Povesteste-mi cum ai ajuns aici.
    — Ei bine, draga mea, zise broscoiul-magician, asezandu-se greoi pe o piatra. S-a intamplat acum asa de mult timp, ca aproape am si uitat. Stai sa vad... Da, pai in acele vremuri, fireste, castelul nu era scoala. Era folosit pentru intalniri si conferinte ale magicienilor. Obisnuiam sa petrecem pe cinste acolo vara. Era ca un fel de tabara de vacanta: nesfarsite ceaiuri, prelegeri si demonstratii de magie toata dupa-amiaza. In fine, sa scurtez povestea, m-am certat - cum ti s-a intamplat si tie, dupa cat se pare - cu un coleg magician, iar acesta a fost rezultatul."