„Nimeni nu mai scrie la noi ca Stefan Agopian. Reverie ludica si multicolora, fantasme tratate jucaus, montaje suprarealiste, voluptati baroce, luxurianta si senzualism, frazare poetica: ca pretext pentru spectacolul exegetic, totul este de-o generozitate aproape unica in proza noastra de azi. Sucit si rasucit in viziuni fara virsta si dincolo de spatiu, mester (armeanul) in aurarie si ritualuri cu dulceata, Agopian este un sceptic rafinat, solitar si convivial deopotriva, un morbid cu masura egofila, crud, uneori ricaneur de temut, dar pentru care hedonismul e litera de aur.” (Dan C. Mihailescu )

„Stefan Agopian este unul dintre acei scriitori inclasificabili, greu incadrabili si inutilizabili in sinteze critice. Incadrat intr-un «neosuprarealism al anilor ‘70», dar si in «noul postmodernism virtual si fractalic» (Cartarescu), intr-un «fantezism alegoric si livresc» (Teposu), dar si intr-un etern «fantastic textual» (Crohmalniceanu), Agopian a scapat de toate etichetele asumindu-le textual si ironizindu-le procedural.” (Simona Sora)