Volumul de fata reuneste trei comedii ale Marelui A douasprezecea noapte, Doi veri de stirpe aleasa si Nevestele vesele cffir Windsor o comedie carnavalesca de inspiratie itabana; o tragi-comedie tarzie, scrisa in colaborare cu mai tanarul John Fletcher, dramatizarea unei povestiri cavaleresti preluate din creatiile lui Boccaccio si Geofliey Chaucer; si o comedie rurala dar si citadina, al carei protagonist este nemuritorul cavaler John Falstaff. Aparent trei povesti diferite — una cu actiunea plasata in Iliria, alta cu relatarea unei prietenii tradate si a mai multor iubiri nefericite consumate in decor de mitologie elina, in plina domnie a lui Tezeu la Atena, iar ultima derulata in anglia inceputului de secol al XV-lea cele trei comedii au un numitor comun sesizat si de contemporanii lui Shakespeare: toate trei prezinta realitatile dure, economice, sociale si poltice ale lumii in care a trait autorul. Iliria lui Orsino, Atena lui Tezeu si Windsorul din timpul domniei lui Henric al V-lea devin travestiuri ale Angliei elisabetane si iacobite.
    lar daca in tragedii, personajele feminine se lasa dominate de barbati si raman sclavele mentalitatilor patriarhale, ingeniozitatea Violei si a Mariei, taria de caracter si tenacitatea Fiicei Temnicerului, onestitatea, umorul si istetimea doamnelor Ford si Page, emanciparea tinerei Anne Page — tot atatea femei care isi iau destinul in propriile maini — demonstreaza ca, cel putin in comedie, eroinele shakespeariene sunt superioare sau cel putin egale cu cei care fac legea intr-o „lume a barbatilor".

Fragment:

" VIOLA: Atunci, catre apus am sa pornesc.
Har, pace minlii, Inallimii Tale.
Stapanului, ce sa-i transmit, domnita?
OLIVIA: Mai stai...
Spune-mi, te rog, doar ce crezi despre mine.
VIOLA: Ca tu crezi ca nu esti ceea ce esti.
OLIVIA: Daca-i pe-asa, la fel cred despre tine.
VIOLA: Gandesti corect: nu sunt ceea ce sunt.
OLIVIA: As vrea sa fii ce imi doream sa fii.
VIOLA: Ar fi mai bine, doamna, decat ce sunt?
Da, caci acum sunt doar nebunul tau.
OLIVIA (aparte): O, ce placut e sa-i citesti dispretul
Pe buze impreuna cu mania. Iubirea tainuita se arata
Mai iute ca o fapta-ntunecata.
— Cezario, pe roza primaverii,
Pe cinste, pe-adevar, pe feciorie,
Eu te iubesc cu-ntreaga ta mandrie.
Nici judecata, nici intelepciunea
Nu-mi pot ascunde-acuma pasiunea.
De te curtez, sa nu-ntelegi gresit,
Ca nu mai ai temei pentru petit.
Mai buna e iubirea-n dar primita
Decat iubirea care-a fost cersita.
VIOLA: Junete, inocenta, jur pe-aceste'
C-am inima, ce-n piept loiala mi-este,
Cum nu poseda vreo femeie-n lume,
Doar eu voi stapani-o, eu anume.
Adio, scumpa doamna; prin urmare,
Pentru stapan nu-ti mai cer indurare.
OLIVIA: Revino, poate, pentru el, in timp,
Ai sa ma-nveti in bine sa ma schimb. "