Ioan Flora (1950-2005) s-a nascut in Satu Nou, Banatul Sarbesc. A urmat cursurile liceului la Varset. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti in 1973, fiind, ulterior, profesor la Liceul Economic din Alibunar. Din 1977, a fost redactor la saptamanalul Libertatea si la revista Lumina. Intre 1991 si 1993 a fost redactor-sef la Editura Libertatea, din Pancevo. In 1993, se stabileste impreuna cu familia in Bucuresti. Volume publicate: Valsuri (1970), Iedera (1975), Fise poetice (1977), Lumea fizica (1977 – Premiul Struga, Macedonia), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984; ed. a II-a, 1986), O bufnita tanara pe patul mortii (1988 – Premiul Nolit, Belgrad, Serbia; ed. a II-a, 1998), Talpile violete (1990; ed. a II-a, 1998), Discurs asupra Strutocamilei (1995 – Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; ed. a II-a, 1998), Iepurele suedez (1997 – Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul ASPRO; ed. a II-a, 1998); Medeea si masinile ei de razboi (1999; ed. a II-a, 2002), Dejun sub iarba (2004), Batranul Werther (2007). Volume din poezia sa au fost traduse in engleza, franceza, germana, italiana, macedoneana, maghiara, sarba, slovaca si suedeza. A tradus integral in limba romana opera poetica a lui Vasko Popa si este autorul si traducatorul Antologiei poeziei sarbe, sec. XIII-XX (1999).