Singura gandirea originara ascunde in sine acea bogatie care nu poate fi nicicind epuizata, ci doar inteleasa de fiecare data «mai bine», adica altfel decat o spun nemijlocit cuvintele. In mediocritate nu exista, in schimb, decat ceea ce poate fi inteles, deci nici un lucru care sa cheme mereu la o intelegere si interpretare mai originare, nici un lucru care ar putea el insusi sa provoace timpurile sa recunoasca si sa traduca iar ceea ce de multa vreme parea a fi cunoscut. (...) Numai un lucru care a fost cu adevarat gandit are norocul sa fie iar si iar «mai bine» inteles decat s-a inteles chiar el pe sine. Dar, atunci, aceasta mai buna intelegere nu este meritul interpretului, ci darul oferit de insusi obiectul interpretarii.“ (Martin HEIDEGGER)