Placerea e dependenta de ceilalti. Daca iubesti o femeie, daca asta e placerea ta, atunci acea femeie devine stapana ta. Daca iubesti un barbat- daca asta e placerea ta si esti nefericita, disperata, trista fara el- atunci ai devenit sclava nu mai esti libera, esti la inchisoare. Daca esti in cautare de bani si putere, atunci vei fi dependent de bani si putere. Omul care tot acumuleaza bani, a carui placere e sa aiba din ce in ce mai multi bani, va deveni din ce in ce mai nefericit, deoarece cu cat are mai multi, cu atat vrea si mai multi, si cu cat are mai multi, cu atat se teme mai tare ca o sa ii piarda.
E o sabie cu doua taisuri: primul tais este sa vrei mai multi. Cu cat pretinzi mai multi, cu cat doresti mai multi, cu atat mai mult simti ca iti lipseste ceva- te simti gaunos, mai gol. Iar celalat tais al sabiei este ca, cu cat ai mai multi, cu atat te temi mai tare ca ai putea sa ramai fara ei. Pot fi furati. Banca poate sa dea faliment, situatia politica din tara se poate schimba, tara poate deveni comunista... exista o mie si unu de lucruri de care depind banii tai. Banii nu te fac stapan, te fac sclav.
Placerea e periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare. E numai exictatie. Daca mancarea e placere, ce iti place de fapt? Doar gustul- pret de o clipa, cand mancarea trece peste papilele gustative de pe limba, ai o senzatie pe care o interpretezi ca placere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea sa semene cu placerea, iar maine s-ar putea sa nu mai semene cu placerea. Daca mananci zi de zi aceasi mancare, papilele gustative devin sensibile la ea. In scurta vreme ti se va lua de ea, nu-ti va mai placea.