Simtea padurea vie, alchimica, pulsand, si, desi nu credea in fantome si alte bazaconii, ii placea sa vorbeasca cu ea in minte, sa se lase descoperit de ceva aparte, ceva deasupra sa si de neinteles intru totul, ca-n Her. Iar padurea putea sa-si faca simtita prezenta in atatea feluri, putea sa poarte atatea chipuri si atatea voci. Iar el putea sa intre si sa iasa din ea, sa uite de el de atatea si atatea ori. Aici singuratatea devenea intimitate, devenea liniste, devenea apa, devenea o mina strabatuta de infuziile proteice ale pamantului; o subterana in care plictiseala conferintelor de presa, momentele de stanjeneala si de balbaiala erau absorbite de muschi, de ciuperci, de licheni. Aici devenea polen purtat de vant. O padure precum o planeta extraterestra studiindu-l in tacere. Realitatea sa era irealitatea altor umbre, visele sale erau cosmarurile altor monstri.

Fragment din roman:

"PLANTELE CARNIVORE ALE LUI KAMISAKA
Micutul batran japonez Kamisaka, care arata ca o broasca testoasa, locuia singur casa cu umbre dese si paianjeni pe la ferestre. Intrarea era luminata de doua cuiere inalte de lemn cu cate doua borcane mari si murdare pline cu licurici agatate de fiecare, iar pe presul de la intrare, din sarma ghimpata, statea scris: Frica e prietenul meu de nadejde. Cand ajungeai aici erai deja ingrozit, si parca mai bine ai fi ramas inchis in casa, fara curent, fara caldura si fara apa, rozandu-ti in sila unghiile. Dar daca prin suflet iti batea atat de tare vantul unui desert plin de oase de dinozauri, atunci erai convins sa suni la usa si sa astepti ca batranul japonez Kamisaka sa-ti deschida. Odata deschisa usa, Kamisaka, in trening negru Adidas cu dungi aurii, te saluta aplecandu-se pana la jumatate, ca o pictograma Kanji, iar apoi iti facea semn sa intri. Inauntru miroasea puternic a statut, ca si cum un urias ar fi clocit casa de un veac de singuratate gigantica. Kamisaka te invita calm la o ceasca de cafea sau de ceai, iar mai apoi iti prezenta reverentios litografiile sale produse prin tehnica utilizarii blocurilor de lemn ale unor artisti apartinand miscarii artistice ero guro nansensu, adica a artei japoneze erotice grotesti si bizare. Aici erau infatisate scene pline de sange sj de moarte, scene cu femei legate cu sfoara, suspendate si strapunse de sageti, decapitari, eviscerari, crucificari, tot felul de torturi, un intreg curent de durere, decadenta si violenta trecand prin ele. Apoi Kamisaka te conducea intr-o sufragerie enorma, umeda si calduroasa ca o mlastina, adancita in semi-obscuritate, unde din sistemul suround de boxe se auzeau scancete, plansete, vaicareli, tipete, urlete, zgomote ciudate si tot felul de sunete infioratoare. Aici se gasea colectia sa neobisnuita de plante carnivore. Acestea erau crescute pe parcursul anului cu din ce in ce mai putina lumina, pentru a putea trai chiar si pe timpul noptii doar cu o veioza mica aprinsa. Plantele carnivore ale lui Kamisaka se hraneau cu insecte si artropode, dar isi extrageau energia din muzica tenebrelor."