Alejo Carpentier, figura emblematica a literaturii secolului XX si patriarh al literelor hispanoamericane se naste in 1904, la Havana, in Cuba, ca fiu al unui arhi-tect francez si al unei profesoare de limbi straine, de origine rusa. La varsta de doisprezece ani se muta cu familia la Paris, unde, sub indrumarea mamei sale, se dedica studiului muzicii. Revenit in Cuba, incepe studii de arhitectura, abandonate ulterior. Lucreaza ca jurnalist si se implica in miscari politice de stanga, ceea ce duce la arestarea sa pentru o vreme. Se refugiaza apoi in Franta, unde cunoaste grupul suprarealistilor; in aceeasi perioada, in urma unor calatorii in Spania, isi descopera fascinatia pentru stilul baroc. Nu revine definitiv in tara natala decat dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei castriste, cand primeste, de altfel, o serie de insarcinari pe linie culturala si diplomatica. Moare la Paris in 1980. Autor al unei opere scriitoricesti remarcabile, apreciate pentru rafinatul sau stil baroc si teoria realului miraculos (Recursul la metoda, Pasii pierduti, Secolul luminilor, Imparatia lumii, Concert baroc, Harpa si umbra, Ritualul primaverii etc.), Carpentier devine un punct de reper pentru generatia boom-ului sud-american. In 1977 ii este decernat Premiul Cervantes, iar in 1979, Premiul Medicis.

    „Pasii pierduti este un roman magistral al literaturii hispanoamericane si, dupa parerea unor critici, cel mai important din creatia lui Alejo Carpentier, ilustrare perfecta a teoriei sale despre «realul miraculos».

    Publicat in 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului. Inspirata de experiente personale traite de autor in Venezuela, calatoria protagonistului anonim al romanului — ce il poarta spre izvoarele fluviului Orinoco, in adancul selvei, in cautarea unui instrument muzical primitiv al unor triburi amerindiene — se transforma intr-o intoarcere in timp, de-a lungul celor mai importante epoci istorice ale Americii, pana la origini, pana la epoca primelor forme si a descoperirii limbajului articulat. Se imbina in acest roman in mod desavarsit cele doua dimensiuni fundamentale ale existentei umane — spatiul si timpul —, mereu ciclice potrivit tezei lui Carpentier.“

    Dan Munteanu Colan

    „O poveste incarcata de eruditie, aventuroasa si captivanta… O carte plina de bogatii -stilistice, senzoriale, vizuale.“

    New York Times Book Review