“Ceva mai departe in labirint, superba vaduva a baronului Penwarren statea cu bratele incolacite in jurul gatului lui Nicholas Duville si, zambind, tocmai ii zicea:
— Nicki, dragule, sa nu-mi spui ca aceasta teribila lady Skeffington a reusit sa te convinga cumva sa dansezi cu fata ei. Nu tocmai pe tine! Daca a izbutit, iar tu chiar o faci, atunci o sa ajungi de rasul tuturor saloanelor. Daca n-ai fi fost plecat in Italia toata vara, ai fi stiut ca a devenit o adevarata intrecere intre burlaci in a-i dejuca planurile. Sa stii ca nu glumesc, il preveni
Valerie, nemultumita de calmul lui, femeia asta e gata de orice ca sa puna mana pe un sot bogat pentru fata ei si astfel sa-si intareasca pozitia in societate. E gata de absolut orice.
— Iti multumesc pentru avertisment, scumpo, ii raspunse Nicki cu raceala. Iti marturisesc ca l-am cunoscut pe sotul lui lady Skeffington cu putin inainte sa plec in Italia. Cu toate astea, n-am dat cu ochii de mama sau de fiica, asa ca nici pomeneala sa le fi promis sa dansez cu vreuna din ele.
Valerie ofta usurata.
— Nici nu-mi imaginam sa fi fost asa de fraier. Julianna e o fata extrem de draguta, dar cu toate astea nu e deloc stilul tau. E foarte tanara, foarte virginala si am inteles ca are prostul obicei sa se ascunda pe dupa draperii, sau ceva de genul asta.
-Pare incantatoare, minti Nicki chicotind.“