Daca as putea, as aduce intreaga lume in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica, esentiala. - Emil Cioran

Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din lucrare:

"Singuratatea adevarata este numai aceea in care te simti absolut izolat intre cer si pamant. Nimic nu trebuie sa devieze atentia de la aceste fenomene ale absolutei izolari, ci o intuitie de o luciditate groaznica trebuie sa reveleze toata drama finitatii omului in fata infinitului si neantului acestei lumi. Plimbarile singuratice — extrem de fecunde si periculoase, in acelasi timp, pentru viata interioara — trebuie astfel facute incat nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolarii omului in lume sa nu intre in preocuparile individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare si de convertire inspre fiinta ta proprie, plimbarile singuratice sunt fecunde numai seara, cand nimic din seductiiie obisnuite nu mai poate fura interesul si cand revelatiile asupra lumii rasar din zona cea mai adanca spiritului, de acolo de unde s-a desprins de viata, din rana vietii. Cata singuratate trebuie pentru a avea spirit! Cata moarte in viata si cate focuri launtrice! Singuratatea neaga atata din viata, incat inflorirea spiritului rezultata din dislocarile vitale devine aproape insuportabila. Nu este caracteristic faptul ca aceia se ridica impotriva spiritului care au prea mult spirit, care cunosc ce boala adanca a afectat viata pentru se naste spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii sanatosi si grasi, care n-au nici presentimentul a ceea ce inseamna spirit, care n-au simtit niciodata torturile vietii si antinomiile dureroase de la baza existentei. Cei care cu adevarat il simt, aceia sau il tolereaza cu orgoliu, sau il prezinta ca pe o calamitate. Nimeni nu este insa incantat, in fondul fiintei lui, de aceasta achizitie catastrofala pentru viata care este spiritul. Si cum sa fii incantat de aceasta viata fara farmec, fara naivitate fara spontaneitate? Prezenta spiritului indica totdeauna un minus de viata, multa singuratate si suferinta indelungata. Cine vorbeste de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adevarat ca trairea in planul imanent al vietii ar fi fost o traire anxioasa, din care omul a iesit prin spirit. Dimpotriva, este cu mult mai adevarat ca prin spirit s-a castigat un dezechilibru, o anxietate, dar si o grandoare. Ce vreti sa cunoasca din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici macar primejdiile vietii? Este un semn de mare inconstienta in a face apologia spiritului, precum este un semn de mare dezechilibru in a face apologia vietii. Caci pentru omul normal viata este o evidenta; numai bolnavul se incanta si o lauda, spre a nu se prabusi. "