Fugind din calea unei armate necrutatoare, Todd a dus-o pe Viola, grav ranita, direct in mainile celui mai mare dusman al lor, Primarul Prentiss. Despartit pe loc de Viola si intemnitat, Todd e obligat sa invete regulile noii ordini a Primarului.
Dar ce lucruri misterioase pandesc chiar in preajma orasului?
Si unde e Viola? Mai este ea in viata?
Si cine se ascunde in spatele Ripostei?
Iar apoi, intr-o zi, totul scapa de sub control…

Un roman alert, plin de actiune, care exploreaza diverse teme, precum loialitatea, manipularea, ambiguitatea morala si violenta, dar in care se simte mereu dorinta de dragoste si izbavire. O lectura obligatorie pentru fani. - Daily Mail

Ness e in acelasi timp accesibil si sofisticat, abordand subiecte serioase  – terorismul, feminismul, genocidul, iubirea – intr-un stil inconfundabil. O carte de citit pe nerasuflate. - Sunday Times

Original si plin de suspans. - The Times
Fragment din roman:

" In fiecare zi se intuneca tot mai devreme. Cand se lasa noaptea, eu stau afara pe o gramada de pietre si privesc cum cei care vor actiona in noaptea asta pleaca spre cotigi, cu ranitele ticsite de chestii secrete. Unii barbati au Vacarm acum, luand doze reduse de medicament din propria noastra rezerva, tot mai mica, ascunsa in pestera. Au luat destul ca sa semene cu cei din oras, dar nu indeajuns ca sa tradeze ceva. Este un echilibru delicat si devine tot mai periculos pentru barbatii nostri sa iasa pe strazile orasului, totusi ei nu se dau in laturi.
Si pe cand dorm in noaptea asta, oamenii din Noul Prentisstown vor fi jefuiti si bombardati, totul in numele dreptatii.
— Salut! rosteste Lee, o simpla umbra in amurg, si se asaza langa mine.
— Salut, ii raspund.
— Esti bine?
De ce n-as fi?
Stele incep sa apara pe cer. Navele mele sunt acolo sus, pe undeva. Oameni care poate ar fi fost in stare sa ne ajute, ba nu, care ne-ar fi ajutat daca i-am fi putut contacta. Simone Watkin si Bradley Tench, oameni buni, oameni inteligenti, care ar fi pus capat stupizeniei acesteia si exploziilor si... Simt din nou o gheara in jurul gatului.
— Chiar ai omorat pe cineva, spune Lee azvarlind alta piatra.
— Da, zic eu si-mi trag genunchii la piept.
El mai asteapta cateva clipe. Cu Todd?
— Pentru Todd, ii raspund. Ca sa-l salvez. Ca sa ne salvez pe noi. Soarele a disparut acum si frigul ne cuprinde iute. Isi strange genunchii si mai tare. Stii, spune Lee, ea se teme de tine. La Stapana Coyle ma refer. Crede ca esti puternica. Ma uit la el, incercand sa-l disting in bezna.
— Asta-i o prostie.
— Am auzit-o, spunand-o Stapanei Braithwaite. Zicea ca tu ai putea conduce armate intregi, daca ti-ai pune inintea cu asta. Clatin din cap, insa, desigur, el nu-mi poate vedea gestul.
— Ea nici macar nu ma cunoaste.
— Nu, dar e inteligenta.
— Si toti cei de aici o urmeaza ca niste mielusei.
— Toti, cu exceptia ta. Ma inghionteste usor cu umarul in mod prietenos. Poate ca la asta se refera ea. Din interiorul pesterilor incepe sa se auda freamatul surd care anunta ca liliecii se pregatesc.
— De ce esti tu aici? il intreb. De ce ai urmat-o pe Stapana Coyle? I-am mai pus intrebarea asta, dar a schimbat subiectul de fiecare data. Totusi poate ca in seara aceasta va fi diferit. In tot cazul se simte diferit.
— Tatal meu a murit in Razboiul Spacsilor, rosteste el.
— Multi tati au murit, zic eu si ma gandesc la Corinne, ma intreb unde este, ma intreb daca... "