Traducere si note de Stefania Mincu.
Posftata de Marin Mincu.
Pendulul lui Foucaulte un megaroman, elaborat cu ingeniozitate inginereasca, in care misterul ia nastere printr-o banala intimplare, cind trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice(deci toti trei minuitori de semne lingvistice), citind „cifrat“ o „nota de spalatoreasa“, construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasa a unui Complot(Plan) urias, initiat de Cavalerii Templieri(dupa dizolvarea Ordinului de catre regele Frantei) pentru pastrarea in custodie a Secretului absolut(a Punctului Fix) al cunoasterii si al puterii. Tot jocul porneste de la faptul ca lui Casaubon(autor al unei teze de licenta despre Templieri) i se prezinta un manuscris delirant pe aceasta tema. Impreuna cu ceilalti doi redactori, Belbo(care devine protagonistul aventurii) si Diotallevi(descifrator al Cabalei), Casaubon intra in virtejul semiozei(toate permutarile combinatorii pentru a umple golurile Planului), „virtej“ ce creste gigantic, si de la un anumit punct incolo, nu mai poate fi dominat de initiatorii lui. Cuvintele(semnele) se razbuna chiar pe cei care le manevreaza, in momentul in care acestia transforma jocul combinatoriu in scop in sine.