„Nora Iuga ne face sa intelegem ca, in fond, poezia n-a fost niciodata altceva decit un mod de a da cu tifla realitatii, asa cum stiu sa o faca numai nebunii si numai copiii. Reinvatindu-ne, cu fiecare carte a ei, sa iubim viata. Caci Nora Iuga e unul dintre acei autori, destul de rari – socotesc –, pentru care simpla respiratie sau orice alt act fiziologic, in toata banalitatea lui triviala, pretuieste cel putin la fel de mult ca oricare mare capodopera a literaturii.” (Octavian Soviany)

 

„Sa presupunem ca o mare doamna – s-o numim Marguerite Duras – cunoaste la Venetia un foarte tinar gondolier, pe care-l angajeaza ca secretar pentru a inregistra tot ce vorbeste ea in somn. Cum mi-a venit aceasta idee?

Ce sa fac, imi place NU-ul. Acel veto care anuleaza tot ce poate fi previzibil. Fireste, iar nu intelegeti! NU-ul, nu ca refuz, ca revers. NU-ul ca Viagra DA-ului. NU-ul intarita, asmute. NU-ul e un „so pa el!”: cind spui ne-ajuns creste distanta ajunsului si accelerezi ritmul, cistigi maratonul si mori invingator; cind spui ne-vazut cresti vazutul si ajungi la nemaivazut si cind spui ne-inteles intri in bolgia cea mai adinca, unde copia intelesului e inlocuita cu originalul lui, netrucat de efectele orgii de lumini.