Cand muzica anilor '80 s-a dus, ramane poezia lui Vlad Tausance "cuiul/ prezent ca o migrena" si "apoi/ sa comandam sampanie". Intre aceste limite se desfasoara actiunile poetice din "Legende urbane" cu diminetile si noptile intesate de nostalgii si de o intreaga garderoba afectiva pret a porter.

Diferitele moduri de destramare interioara gasesc in vocea din acest volum o baza capabila sa le developeze. si developarea continua pana la imaginea recurenta a cuvintelor rupte, a scenelor fluide, a absentelor care apar aici ca fondatoare ale identitatii poetice: "in noaptea asta e liniste/ si nimeni nu ma priveste in ochi/ si nimeni nu smuceste la dans/ si nimeni nu imi vede blugii/ si nimeni nu stie cum ma cheama/ si nimeni nu ma cheama/ in noaptea asta sunt eu"
(Razvan Tupa)

“tausance scrie. Cam asta este singurul lucru care se poate afirma fara dubii despre el. Poezie, teatru, briefuri, rationale, definitii, editoriale, comentarii, emailuri, jumatati de scenarii, proza scurta. Si altele. De acum 18 ani. De pe la 15 ani. A trait si traieste din asta. Restul e pe Google.”

“aceasta scara rulanta

nu duce nicaieri

nu urca

si nici

nu coboara

muta doar din

loc in loc

femei din

ce in ce

mai frumoase

aceasta scara rulanta

prinde din cand in cand

picioare de copil

si scuipa mai tarziu

sosete albe

sandale rupte