As indrazni sa spun ca sunt foarte multe lucruri care ar fi putut sa-mi faca bine, dar de care nu am profitat, raspunse nepotul lui Scrooge. Iar Craciunul este unul dintre ele. De un fapt sunt sigur, insa: ca de fiecare data cand se apropie, ma gandesc la el - dincolo de cuvenita cinstire a lui datorita originii si numelui sau sfant - ca la o perioada de fericire: o perioada de bunatate, de iertare, de milostenie si de bucurii.
Din cate stiu eu, este singura perioada, din lungul rastimp al unui an, in care barbati si femei laolalta par ca sunt gand la gand sa-si deschida in voie inimile ferecate si sa-i priveasca pe cei nevoiasi ca pe niste tovarasi de calatorie spre mormant, si nu ca pe niste creaturi total diferite, condamnate sa aiba o cu totul alta cale. Si, din acest motiv, unchiule, chiar daca nu mi-a adus niciodata vreo urma de aur sau de argint in buzunare, sunt convins ca mi-a facut bine si imi va mai face bine. Si rostesc: Dumnezeu sa binecuvanteze Craciunul!
Charles Dickens Poveste de Craciun

Fragment:

" Pe nesimtite, unchiul Scrooge devenise atat de vesel si cu inima atat de usoara, ca ar fi baut si el la randul sau in sanatatea tuturor si le-ar fi multumit cu un discurs neauzit de acestia, daca Spiritul i-ar fi dat ragazul. intreaga viziune pieri insa odata cu ultimul cuvant rostit de nepotul sau si, impreuna cu Spiritul, se trezi pornit din nou in calatoriile lor.
    Multe vazura, departe ajunsera si numeroase camine vizitara, insa intotdeauna finalul era fericit. Spiritul poposi alaturi de paturile bolnavilor, si acestia se inveselira. Alaturi de cei aflati pe taramuri indepartate de patria lor, si acestia se simtira aproape de casa. Alaturi de cei greu incercati de viata, si acestia devenira plini de sperante. Alaturi de saracie, si aceasta bogatie se prefficea. În azilurile pentru saraci, in spitale, temnite, in toate cele ce le serveau drept adapost celor sarmani si unde usile ferecate de mana omeneasca, cu puterea sa vremelnica si trufasa, nu-1 puteau impiedica pe Spirit sa patrunda: in toate acestea, isi dadu binecuvantarea si ii propovadui lui Scrooge invatamintele sale.
    Noaptea se dovedi a fi foarte lunga — daca doar o noapte fusese: Scrooge insa se indoia de acest lucru, intrucat i se parea ca multe sarbatori de Craciun fusesera condensate in rastimpul petrecut alaturi de Spirit. Era, de asemenea, foarte bizar faptul ca, in vreme ce infatisarea lui Scrooge ramanea neschimbata, Spiritul imbatranea vazand cu ochii. Scrooge observase aceasta schimbare, dar nu spuse nimic, pana cand dupa ce plecara de la petrecerea unor copii care sarbatoreau Boboteaza — vazu dintr-odata ca acesta devenise carunt.
    — Atat de scurta este viata spiritelor? intreba Scrooge.
    — Viata mea pe acest pamant este foarte scurta, raspunse Spiritul. Se sfarseste in aceasta noapte. "