Aceasta poveste e adevarata. Autoarea a cules-o din soaptele trestiilor, pe un mal de lac romanesc. Trestiile, povestind, n-au pastrat cronologia istorica; au preferat o cronologie de intensitate. Astfel inceputul e un fel de sfarsit, iar sfarsitul... „Marea intalnire” este adevaratul inceput: initierea in dragoste si iertarea unui suflet, a multor suflete! Firul conducator prin acest labirint de intamplari petrecute in secolul nostru, voluntar estompate de fictiunea visului, s-ar putea gasi poate in versurile lui Verlaine, „Jadis et Naguere”, care tine loc de motto, nu pentru fond, ci pentru forma. 

Locuitor in trecere pe planeta „Terra”, daca te-au plictisit lozinci prea des repetate sau daca si-a pierdut pentru tine sensul si valoarea „Cuvantul”, intrebuintat in scrieri emfatice, retorice si mincinoase, opreste-te o secunda din drum si cauta in Biblie Adevarul! Chiar daca ti-ar parea, citind-o, demodata si neverosimila, iti va aduce liniste si mangaiere! In prima epistola a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni, ti se lamureste de la inceput (paragraful 13) cele ce le trebuie cuvintelor ca sa capete sens: „Daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si dragoste nu am, sunt ca o arama sunatoare...” Si sfarseste cu cuvintele: „Acum dar raman aceste trei: Credinta, Speranta si Dragostea; dar cea mai mare dintre toate este Dragostea”.(Autoarea)