Se abatu o seceta mare in sud si multe cereale din plasa Vlasca nu se facura, dar pe pamanturile lui Dimciu tot mai cazuse cate o ploicica. Cerealele lui fura mai putine ca anul anterior, dar se vandura mai scump. Credinciosul Stogu muncea cu daruire si facea eforturi disperate sa-l consilieze cu cele mai bune sfaturi. Noaptea insa bea pe rupte cu supravietuitorii batalionului de betivi. 

Cumparara si mai multe ogoare. Pe unele semanara mei. Se intampla in anul 5 de cand traiau in Romania, cand recoltele fura bogate peste tot, la toata lumea. Numai ca in dreapta Neajlovului lacustele facura prapad. Cei din satele din stanga scapara teferi, printre care si Dimciu.

Isi asuma inzestrarea scolii cu lemne, mobilier, carti si echipamente pentru oina. Intr-o seara la cina isi privi pestele din farfurie si gandi amar: Asa am si eu ochii albi, de dorul Savetei.