Prin Povestea vietii mele, magistralul Benjamin Franklin ne introduce in lumea Americii coloniale de secol XVIII. Sinceritatea cu care omul de stiinta dezvaluie detaliile vietii sale este cuceritoare si memorabila, iar lectiile de viata pe care ni le impartaseste sunt la fel de pretioase si acum. De origini umile (fiu al unui lumanarar), Franklin a reusit sa se distinga inca din adolescenta prin sarguinta, cumpatarea si firea sa intreprinzatoare.

In vremea sa, Franklin era extrem de cunoscut si de influent in Europa. A organizat prima biblioteca publica din America si a contribuit la infiintarea Universitatii din Pennsylvania. Din 1785 pana in 1788, a indeplinit functia de guvernator al statului Pennsylvania. Spre sfarsitul vietii, si-a eliberat propriii sclavi si a devenit un abolitionist convins.

Temperanta pe care a cultivat-o inca din tinerete, precum si grija de a nu rani orgoliul celorlalti i-au deschis drumul catre functii importante in politica si diplomatia americana. S-a straduit toata viata sa obtina cele mai mari virtuti accesibile unui om, recunoscand in acelasi timp, fara ipocrizie, ca slabiciunile si tentatiile tipic omenesti l-au infrant in numeroase ocazii. In ciuda acestui fapt, aspectele mai putin laudabile ale personalitatii lui Franklin nu sunt de ajuns pentru a eclipsa realizarile si influenta acestui simbol al Americii timpurii.

Benjamin Franklin (1706-1790) se numara printre Parintii Fondatori ai Statelor Unite ale Americii. De asemenea, a fost un scriitor de marca, editor, politician, om de stiinta, inventator si diplomat. In istoria fizicii ocupa un loc important datorita descoperirilor sale cu privire la electricitate. A inventat paratrasnetul si lentilele bifocale. A militat neobosit pentru unitatea coloniala si a aparat interesele americane in fata britanicilor. A fost primul ambasador american in Franta, convingandu-i pe francezi sa intervina in Razboiul de Independenta al Statelor Unite.
Fragment:

" Dupa ce lipsisem din Boston zece ani, fiindca ma aflam intr-o situatie economica buna, m-am intors acolo ca sa-mi vizitez rudele, lucru pe care nu mi-l putusem permite inainte. La intoarcere, am trecut pe la Newport ca sa-mi vad fratele, care se stabilise acolo cu tipografia lui. Certurile noastre anterioare fusesera uitate, si intalnirea a fost foarte cordiala si plina de afectiune. Sanatatea lui se inrautatea pe zi ce trecea si m-a rugat ca, in cazul in care murea in curand — si, intr-adevar, parea ca moartea ii era aproape sa il iau la mine pe fiul sau, care avea pe atunci zece ani, si sa il invat meseria de tipograf. Asa am facut, trimitandu-l cativa ani la scoala, inainte de a-l lua la treaba. Mama lui s-a ocupat de afacere pana a crescut, iar eu l-am ajutat cu un set nou de caractere, cele ramase de la tatal lui fiind uzate. Astfel mi-am rasplatit fratele pentru paguba pe care i-o facusem plecand de la el atat de timpuriu.
    In l736, mi-am pierdut unul din fii, un baiat frumos, de patru ani, din pricina varsatului, de care se molipsise pe cale naturala. Am regretat amarnic si inca regret ca nu l-am inoculat. Mentionez acest lucru pentru parintii care omit aceasta operatiune, pe motiv ca, daca le-ar muri un copil din cauza inocularii, nu si-ar ierta-o niciodata; exemplul meu le arata ca poti sa regreti si cealalta alternativa si ca, prin urmare, trebuie s-o alegi, pe cea mai sigura.
    Clubul nostru, Junto, s-a dovedit a fi atat de util si oferea membrilor sai atatea satisfactii, incat multi au incercat sa isi inscrie prietenii, lucru care nu se putea face fara sa se depaseasca numarul de membri pe care il consideraseram adecvat cand infiintaseram clubul — adica doisprezece. De la inceput ne propuseseram sa tainuim institutia noastra, si in general s-a respectat acest acord. Prin asta doream sa evitam cererile candidatilor nepotriviti, care ar fi fost insa greu de refuzat. Eu eram printre cei care se impotriveau maririi numarului de membri, dar — ca o alternativa — am propus in scris ca fiecare membru sa incerce sa formeze la randul lui, separat, un club subordonat, cu aceleasi reguli in privinta dezbaterilor etc., dar fara sa le vorbeasca membrilor acestui club despre legatura cu Junto. Avantajele propunerii erau: perfectionarea unui numar mai mare de tineri cetateni prin utilizarea institutiei noastre; o mai buna cunoastere a opiniilor membrilor provinciei la un moment dat, fiindca membrul fondator putea propune temele de dezbatere pe care le voiam, pentru a-i informa apoi pe cei din Junto de reactiile clubului subsidiar; promovarea negoturilor noastre; intarirea influentei noastre in treburile publice si puterea de a face bine prin raspandirea opiniilor clubului Junto. "