Pentru parintii care isi doresc deopotriva sa se bucure de farmecul povestilor citite inainte de culcare, dar si sa ofere copiilor lor un prilej extraordinar de invatare, am strans laolalta mai multe „povesti cu talc”, din care micutii vor invata despre bunatate, sinceritate, modestie, cumpatare si generozitate.


Cartea contine 19 povesti:
• Bucle-Aurii • Coronita de roua • Maimuta si broasca-testoasa • Sarea in bucate • Un beduin intelept • Alba-ca-Neaua si Rosie-ca-Trandafirul • In cautarea curajului • Rasplata binemeritata • Pescarul si Zana Apelor • Olarul si zugravul • Soarecele si pisica • Fiul regelui si luna de pe cer • Pretul unui dar • Cele douasprezece luni • Promisiunea cocosului • Cei patru fericiti • Si pisicile nazdravane fug dupa soareci • Piulita fermecata • Supa din supa de iepure

Varsta recomandata: 4 - 6 ani
Ilustrator: Nicolae Tonita
Fragment din carte:

"Alba-ca-Neaua si Rosie-ca-Trandafirul
dupa Fratii Grimm

Candva, la marginea unei paduri cu brazi batrani si inalti, traiau o femeie si cele doua fete ale sale. Mama le numise dupa cei doi trandafiri din gradina casei, unul alb si altul rosu: Alba-ca-Neaua si Rosie-ca-Trandafirul.
In timp ce Alba-ca-Neaua era mai linistita, Rosie-ca-Trandafirul nu statea o clipa locului si umbla de dimineata pana seara in cautare de noi aventuri. Cu toate ca erau firi diferite, cele doua surori se iubeau nespus de mult si erau legate de un juramant facut la umbra unui copac din gradina casei lor:
— Nu ne vom desparti niciodata! spusese Alba-ca-Neaua.
— Vom ramane una langa alta toata viata! adaugase Rosie-ca-Trandafirul.
In zilele de vara, cand soarele isi trimitea razele sa le mangaie, cele doua surori hoinareau prin padure fara frica, fiind deja bune prietene cu iepurasii, veveritele si mierlele. Atunci cand le prindea noaptea in padure, isi faceau culcus langa tulpina unui brad, iar cerbul le veghea somnul.
Intr-o seara de iarna, cand fetele stateau alaturi de mama lor langa soba, cineva batu puternic in usa. Alba-ca-Neaua se indrepta spre usa fara frica, gandindu-se c-o fi vreun om ratacit care are nevoie de adapost peste noapte. Cand colo, ce sa vezi? In prag era ditamai ursul!
— Nu va speriati, a spus uriasul, vazand ca toate trei tremurau ca varga. N-am sa va fac nimic rau. Tare frig s-a facut afara, iar blana mea nu-i destul de groasa ca sa-mi tina cald. Va rog sa ma gazduiti peste noapte.
Femeii i-a venit inima la loc. Oricum n-ar fi avut odihna daca ar fi lasat ursul in frigul noptii. L-a poftit langa soba, iar in scurt timp fetele s-au imprietenit cu neobisnuitul oaspete. Au prins curaj si au inceput sa-l smotoceasca, sa-l traga de urechi si sa i se catere in spinare. Iar ursul nu se supara defel. Cand se crapa de ziua, ursul se strecura afara, dar seara venea inapoi. La venirea primaverii, ursul le-a anuntat ca, de-acum, poate dormi in poiana."