La Venetia, in timpul ceremoniei de investire, dogele nou ales arunca in mare un inel ca simbol al casatoriei cu marea. Era un gest metaforic menit sa sublinieze nu numai ca cetatea lagunelor se nascuse, asemenea Afroditei, din mare, si, totodata, sa sublinieze in plan simbolic ca Republica isi extrage forta din apele Adriaticii. Prin casatorie Venetia isi marca dependenta fata de mare, iar aceasta in schimb parea sa ofere o inegalabila putere maritima. Casatoria si asumarea puterii sunt contopite intr-o singura ceremonie care marcheaza inceputul unei noi domnii. Exemplul venetian nu este unic. In multe culturi, indiferent de spatiu sau de epoca pare sa existe o legatura stransa intre incoronare si casatorie, ambele ceremonii fiind surse de putere; Ivan Biliarsky ne calauzeste printre diferite tipuri de ritualuri fie pagane, fie crestine. Cercetarea are in vedere atat elemente de ceremonial ( de ex. gestul strangerii mainilor sau prezenta coroanei, element definitoriu al ambelor ritualuri), cat si o foarte atenta analiza semantica care porneste de la detaliul deloc neinsemnat ca, in multe limbi, numele celor doua ceremonii este asemanator. In ambele ceremonii conceptul de unire este crucial si amandoua utilizeaza un set de simboluri care sugereaza unitatea, armonia, consensul, concordia. Fara aceste atribute un regat nu poate fi condus, iar monarhul s-ar putea intreba asemenea lui Robert Baratheon „what good is it to wear a crown?" (George R.R. Martin, A Game of Thrones)."