Un impatimit al departelui, ispitit de zaristea noilor orizonturi ce asteapta a fi nu doar atinse, dar si strabatute temeinic, daca nu chiar rascolite cu febrilitatea cautatorului, nu de aur, ca atatia altii inaintea sa, ci de vechi si venerabile straturi de cultura si civilizatie, se vadeste a fi Constantin Arcu in cartea sa.
Sa-l insotim asadar prin Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Brazilia, de asta data, lasandu-ne sedusi, la randul nostru, de condeiul de prozator exersat al autorului atent la fosnetul preajmei – avantajele si vicisitudinile civilizatiei, natura in toata splendoarea ei, inclusiv natura umana intrupata intr-o suita de personaje surprinse cu sagacitate si verva ironica in varii ipostaze –, dar si la detalii de coloratura textualista precum stradania scriiturii de a regla jocul in contratimp dintre perceptia imediata si festele memoriei, sau notatiile de fin observator al capriciilor sinelui dedublat.
Ca un membru ales al comunitatii restranse a calatorilor de profesie, Constantin Arcu este un seducator sedus; langa sublimele versuri kavafiene dedicate calatoriei ca aventura launtrica, reproduse la finele minunatei sale carti, sunt sigur ca el va pune si versetul lui Milarepa care glasuieste asa: Sa fii neobosit in iubirea de calatorie e bucurie… - Mircea Petean