Toate povestile lui Wilde, cum singur spunea, se adreseaza copilului din noi, adultului care este capabil sa pastreze intacta deschiderea spre misterul lumii, sa se bucure de frumos si sa aprecieze o poveste ca pe un obiect de arta, sa se apropie de ea mai curand decat de un tratat de filosofie uscata, caci povestea ne aduce de fiecare data in preajma miracolului Creatiei si arhitecturii subtile a intimitatii sufletului. Plecand de la aceste povesti, putem intelege mai profund ce ascundea, de fapt, masca de dandy a lui Oscar Wilde. (Magda Teodorescu)
CUPRINS:
Importanta de a fi copil
Viata si opera lui Oscar Wilde in date
PRINTUL FERICIT SI ALTE POVESTI
• Printul fericit
• Privighetoarea si Roza
• Uriasul egoist
• Prietenul devotat
• O racheta nemaipomenita
CASA CU RODII
• Tanarul Rege
• Aniversarea Infantei
• Pescarul si sufletul lui
• Copilul-din-Stea
Fragment din volum:
“URIASUL EGOIST
In fiecare dupa-amiaza, cand se intorceau de la scoala, copiii se duceau sa se joace in gradina Uriasului.
Era o gradina mare si frumoasa, cu iarba verde si moale. In ea rasareau din loc in loc flori incantatoare ca niste stele; mai erau si doisprezece piersici pe crengile carora primavara se desfaceau flori fragile roz sau de culoarea perlei, iar toamna dadeau rod bogat. Pasarelele se asezau pe crengi si cantau atat de melodios ca toti copiii se opreau din joc si le ascultau.
- Ce fericiti suntem aici! isi spuneau ei.
Intr-o buna zi, insa, Uriasul se intoarse. Fusese in vizita la prietenul lui, capcaunul din Cornwall, unde ramasese vreo sapte ani. Dupa cei sapte ani, ii spuse ce se spune in astfel de ocazii, pentru ca nu era iscusit la conversatii, si hotari sa se intoarca la castelul lui. Cand se intoarse, ii vazu pe copii jucandu-se in gradina.
- Gradina mea e doar a mea, zise Uriasul, si asta intelege orice om, iar eu nu voi permite nimanui sa se joace aici. Numai eu am dreptul. Asa ca ridica un zid inalt in jurul ei si puse o placuta.
CONTRAVENIENTII VOR FI PEDEPSITI
Era, intr-adevar, un urias foarte egoist.
Copiii nu mai aveau unde sa se joace. Incercara sa se joace pe drum, dar acolo era mult praf si o multime de pietre, si nu le placea. Dadeau ocol zidurilor inalte dupa ce-si terminau cursurile si vorbeau despre gradina cea frumoasa de dincolo de ele.
- Cat de fericiti eram acolo! isi spuneau ei unul altuia.
Sosi primavara si venira putine pasari si rasarira doar cateva flori, iar pomii dadura mai putini boboci. Doar in gradina Uriasului Egoist era iarna. Pasarile nu doreau sa cante acolo pentru ca nu erau copii care sa le-asculte, iar pomii uitara sa-nfloreasca. La un moment dat, o floare miji din iarba, dar cand vazu placuta ii paru rau pentru copii si vari capul la loc, intorcandu-se sa doarma. Singurele persoane multumite erau Zapada si Inghetul."