„Peste catva timp ajunse intr-un sat si, din intamplare, se opri la casa unui om. Omul, care era rotar, isi lucrase un car si-I montase in casa. Acum, voind sa-I scoata afara, tragea de protap cu toata puterea, dar carul nici sa iasa! Stiti pentru ce? Pentru ca usile erau mai stramte decat carul. Rotarul voia acum sa taie tocul usii, spre a scoate carul. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in bucati, sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc.

    - Foarte multumesc, om bun, zise gazda; bine m-ai invatat! la uita-te dumneata! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului...

    De aici, drumetul nostru, mai numarand un natarau, merse tot inainte... Ajunse iara Ia o casa. Acolo, ce sa vezi! Un om, cu o furca-n in mana, voia sa arunce niste nuci in pod. „Din ce in ce dau peste alti prosti", zise drumetul in sinea lui.

    - Da' ce te framanti asa, om bun?

    - la, vreau sa zvarl niste nuci in pod, iar furca asta, bat-o vina s-o bata, nu-i de niciun folos...

    - Ca degeaba te trudesti, nene! Poti s-o blestemi cat oi vrea, habar n-are furca. Ai un cos?

    - Da' cum sa n-am?!

    - Pune nucile in el, ia-I pe umar si suie-le frumusel in pod; furca e pentru paie si fan, nu pentru nuci.

    Omul asculta si treaba se facu indata. Drumetul mai numara un neghiob.”