Romanul Prostii este o radiografie furioasa a tranzitiei romanesti spusa de doi intelectuali ratati pe ton de bascalie. Cei doi protagonisti ai cartii aleg sa isi elaboreze proiectul lor despre constructia viitorului intr-o carciuma sordida, intre doua halbe de bere. Acestia isi asuma ratarea ca pe o virtute, deoarece considera ca promovarea ideilor in spatiul public este o vocatie a intelectualilor, ori in spatiul public al tianzitiei romanesti se aud vocile celor care racnesc mai tare.