Diana a fost mereu invatata sa traiasca dupa reguli stricte si sa nu riste niciodata prea mult. Lipsita de dragostea unei familii adevarate, nu are incredere sa-si ofere inima unui necunoscut. Iar atunci cand Caine ii propune un dublu parteneriat – atat in afaceri, cat si in placere –, Diana gaseste oferta aproape irezistibil de tentanta. insa poate aceasta provocare a sortii sa o convinga sa isi riste siguranta obtinuta atat de greu in schimbul iubirii unui MacGregor?

 

   „Usa era masiva si sculptata. Langa ea se afla o placuta discreta de alama: „Caine MacGregor, Avocat". Nu ii fu greu sa isi imagineze o placuta asemanatoare dedesubt, cu numele ei pe ea. „Revino-ti", se avertiza Diana. „Nici macar nu ai vazut interiorul." Insa, cand deschise usa, isi aminti comentariul lui Caine despre soarta din urma cu cateva saptamani.

    Zona de receptie era decorata in trandafiriu si culoarea fildesului. Mese Duncan Phyfe incadrau o canapea cu brate sculptate. Diana surprinse mirosul de flori proaspete de la buchetul din vaza cu gat subtire. Podeaua era din lemn masiv, stralucitoare si acoperita doar de un covor Aubusson tocit. Polita de deasupra semineului era din marmura roz granulata, iar deasupra se afla o oglinda ovala si lunga. Sub ea, focul trosnea vesel.

    „Clasa", isi spuse Diana pe data. Caine MacGregor avea clasa.

    In spatele biroului de lemn de santal, o femeie de varsta mijlocie, cu chip rotund, tinea un telefon intre umar si ureche si, in acelasi timp, batea in tastele unei masini de scris. Suprafata biroului era ingropata in mormane de dosare, hartii si blocnotesuri. Ii arunca Dianei un zambet larg, apoi, fara sa isi intrerupa ritmul, ii facu semn spre canapea.

    - Agenda domnului MacGregor e plina pana miercurea viitoare, spuse ea la telefon pe un ton surprinzator de fetiscana. Va pot face o programare pentru joi dupa-amiaza. Se opri din tastat doar cat sa scoata o agenda groasa de programari de sub harababura de pe birou. Unu si un sfert, continua ea, dand la o parte si mai multe hartii pana cand gasi un ciot de creion. Da, doamna Patterson, aceea e prima fereastra. Atunci ramane pe joi la unu si un sfert... Da, va anunt daca apare vreo anulare intre timp. Mazgali ceva in agenda, o impinse deoparte, apoi incepu din nou sa tasteze.”