Si, subit, mi-am dat seama, pentru prima data in viata mea, ca existam.

Mi-am ridicat ochii din carte: iata, existam! Se afla pe lume, din clipa aceea si nu mai de demult, cineva numit Mircea Cartarescu, cineva la fel de strain de baiatul care citise din Camus cu zece minute inainte ca fluturele de omida.

Dar nu era ca si cand omida ar fi evoluat in fluture, ci ca si cand fluturele, venit de nicaieri, ar fi substituit, intr-o fractiune de secunda, omida, ca si cand o alta constiinta, un alt suflet, un alt om ar fi patruns in mintea mea si i-ar fi deschis larg ferestrele.