...Autorul porneste de la ideea ca multe dintre sursele referitoare la istoria secolelor XV-XVI in spatiul romanesc si sud-est european au fost tributare stirilor care au circulat in epoca. Or, stirea desi a fost considerata pe buna dreptate o „marfa de lux” a fost totodata o marfa cu un caracter special, care a putut suferi numeroase metamorfoze pe traseul de la circulatia orala la fixarea in scris. Capitol dupa capitol autorul ne poarta prin Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Imperiul Otoman si Venetia, in incercarea de a surprinde felul in care stirile au luat nastere, au fost culese, transmise si interpretate in cancelariile timpului. stirile sunt asadar personajul principal al acestei carti, iar exemplele alese ne ofera o varietate de ipostaze, o multitudine de chipuri sub care acest personaj s-a putut ascunde. in functie de context stirea a putut fi o arma de temut, o dovada de prietenie, un mijloc de a capta bunavointa, un gest de loialitate. Vestile, impreuna cu „rudele” apropiate, zvonurile, au circulat de la un colt la altul al Europei, pe mare sau pe uscat, mai repede sau mai lent, provocand reactii si, implicit, modeland istoria epocii respective. Acad. serban Papacostea ...Orice poveste ar trebui sa aiba o concluzie si sa lase cititorului impresia ca a ajuns, alaturi de eroul sau de eroii cartii, la un final mai mult sau mai putin fericit. Cartea de fata nu a avut un erou propriu-zis, sau – mai exact – personajul principal au fost stirile. Un erou multiform, cu o mie de chipuri, care a strabatut, de la un capitol la altul, spatii si epoci, pastrandu-si trasasaturile aproape neatinse. Firul intortocheat al lucrarii a urmat calea destul de incalcita a stirilor in secolele XV-XVI. Din acest motiv, paginile de fata nu isi propun sa dea un verdict, ci doar sa reaminteasca miza care a stat la baza acestei lucrari... Orice document presupune o pluralitate de lecturi si, tot de aceea, istoria a fost si va ramane o poveste fara sfarsit.