Doua mici insule aflate in apropiere de coasta statului Maine isi disputa de generatii intregi teritoriul de pescuit. Cum „homarii nu cunosc hotare, nici pescarii de homari nu le cunosc“: se cearta pentru fiecare bucatica de mare, se spioneaza, isi incalcesc unii altora navoadele, fura capturile importante de homari ale celor mai destoinici. Asa ca, din cand in cand, izbucnesc adevarate razboaie ale homarilor. Ruth Thomas, fiica unuia dintre cei mai aprigi pescari, venita acasa dupa ce a terminat liceul pe continent, e hotarata sa imbratiseze meseria aspra a tatalui ei. Inteligenta, ironica si deloc romantica, incearca sa se reintegreze in comunitatea dura a oamenilor de pe insula si asista la luptele nemiloase dintre ei. Dragostea neasteptata pentru Owney Wishnell, aflat in tabara opusa, complica lucrurile, dar aduce totodata o solutie paradoxala neintelegerilor din trecut si o transforma pe Ruth intr-o adevarata eroina.

„Inainte de Mananca, roaga-te, iubeste, eram cunoscuta in cercurile literare... drept o femeie care scria in principal pentru si despre barbati. Lucrasem ani intregi ca ziarista la reviste adresate barbatilor..., folosind paginile lor pentru a explora masculinitatea din toate unghiurile posibile. La fel si in cazul personajelor din primele mele trei carti..., care erau toate personalitati super-macho: cowboy, pescari de homari, vanatori, camionagii, soferi de tir, padurari... Pe vremea aceea mi se spunea adesea ca scriu ca un barbat“, marturiseste undeva Elizabeth Gilbert. Razboiul homarilor, roman remarcat la aparitie de revista The New York Times, apartine tocmai acelei perioade de explorare a masculinitatii. Lumea aspra a pescarilor de homari si razboaiele lor inversunate sunt descrise cu forta si talentul unei scriitoare care, nu peste multa vreme, avea sa cucereasca o lume intreaga.