Dintre multele scenarii în care romancierii sau producătorii de film au proiectat apocalipse care mai de care mai imaginative, pornind de la ciocnirea Pământului cu un asteroid, la explozia soarelui, la schimbarea globala a climei și până la deteriorarea nucleului planetei sau la invazia unor extratereștri ucigași am preferat aproape de fiecare dată varianta cu… pandemiile fulgerătoare și decimante, în special în varianta bolilor care duceau în cele din urmă la transformarea populației în morți reanimați, adică în zombi. Scenariul acesta mi s-a părut cel mai interesant atâta timp cât, pe de o parte în această variantă amenințarea apocaliptică nu este exterioară umanității și nici accidentală, ci este intim și necesar legată de structurile biologice și, pe de altă parte, pentru că rezultatul ei nu este în primul rând distrugerea, eradicarea vieții pe pământ ci transformarea ei într-o altă formă universală, primitivă. Dintr-un anumit punct de vedere, poate că scenariul apocalipsei zombi este și cel mai optimist, atâta timp cât permite supraviețuirea organismelor, ce e drept într-o formă profund degradată și pervertită (dar viața nu dispare, așa cum se întâmplă în cazul altor scenarii). Nu în ultimul rând, apocalipsa zombi provoacă la cel mai profund nivel ideea de umanitate și identitate personală, atâta timp cât zombi sunt, pe de o parte mașinării instinctuale, niște ucigași fără voință (și oricine poate deveni o asemenea mașinărie), în vreme ce oamenii neinfectați, ajunși în situații extreme, în ciuda faptului că sunt dotați cu rațiune, emapatie , conștiință și toate acele trăsături care definesc umanul, dezvăluie la rândul lor o față întunecată și sinistră, sugerând adesea că, în situația unei apocalipse zombi cea mai mare lovitură dată populației rămâne pierderea încrederii în specia umană per ansamblu si a capacitatilor ei de a functiona ca un ansamblu coerent.

Cel mai cunoscut regizor al filmelor cu zombi, anume George A Romero, a căutat să evoce acest paralelism între zombi ucigași, fără putere de alegere și oamenii în deplinătatea exercitării liberului arbitru, un paralelism adesea dezonorant pentru umanitate, prin urmărirea unui singur grup redus de supraviețuitori, într-un cotidian postapocaliptic. Romanul lui Max Brooks este mult mai ambițios din acest punct de vedere și reconstituie reacții de pe toate continentele, într-un unviers SF, în care omenirea caută să își revină după înfruntarea copleșitoare cu nemorții dezlănțuiți.

Ceea ce te frapează încă de la începutul lecturii este construcția romanului – nu există un fir narativ central și nici personaje principale bine individualizate – povestea lui Brooks are în fapt caracterul unui material brut gata să fie asamblat într-un documentar. Mai precis, cele peste 400 de pagini sunt o sumă de interviuri luate supraviețuitorilor infecției care readuce morții la viață, la ceva timp după încheierea Războiului Z (adica razboiul cu zombi). Supraviețuitorii provin din toate colțurile globului și variază de la medici, infanteriști, afaceriști, ingineri etc. Mărturiile lor reconstruiesc originea războiului, impactul său la scară planetară și reacția, la început haotică și neputincioasă a umanității, iar mai apoi organizată și adaptată. O infecție misterioasă apărută într-un sat chinez care pare să reanimeze morții ajunge să se răspândească, mai ales prin intermediul rețelelor de trafic de organe pe mai multe continente. Dat fiind faptul că reanimarea, după contactul direct cu fluidele celui infectat are loc cu o oarecare latență, fenomenul nu este rapid observat de autorități. Când începe să devină o problemă este deja prea târziu. Populația se infectează exponențial, armatele de zombi cresc de la o zi la alta și se declanșează Marea Panică: exodurile masive interstatale generează scandaluri diplomatice și chiar declanșează câteva războaie (cazul Orientului Mijlociu), societățile se prăbușesc una câte una apoi oamenii caută să evadeze pe mare, sub pământ sau în vârful munților, în comunități tot mai restrânse și mai decimate. Responsabilitatea pentru haosul instalat este greu de apreciat: agențiile de informații ale marilor puteri au fiecare câte o explicație, în vreme ce guvernanții caută să mascheze amploarea incidentelor din teama de a nu provoca o anarhie generala. Armatele supradotate și supratehnologizate nu au suficiente resurse pentru a se confrunta cu un adversar particular precum zombi. În ciuda faptului că sunt neînarmați și lenți, zombi sunt creaturi fără conducători, fără ierarhie, organizare sau comunicare, sunt unități autonome și automate, fără moral și necesități bio-fiziologice care nu pot fi descurajate nici psihologic și nici fizic. Proiectilele sofisticate, ghidajele laser, sateliții, blindajele speciale se dovedesc inofensive, pe termen lung în fața unor inamici ce se înmulțesc de la o zi la alta. În cele din urmă harta geopolitică a lumii se schimbă: SUA, Europa, Japonia și China decad rapid, în vreme ce Cuba devine centrul de rezistență suprem și noua putere mondială. Care sunt soluțiile pe termen lung și cum vor reuși oamenii să facă față pandemiei vă rămâne să descoperiți.

Romanul lui Brooks este interesant și pentru că subliniază, cu ironie, faptul că în lumea supratehnologizată și complexă în care trăim, avantajele tehnicii și ale vitezei de transport, indicatori ai progresului, se pot dovedi, în anumite situații surse de maximă vulnerabilitate pentru anumite scenarii apocaliptice (așa cum este cel al zombilor). Pe de o parte, Războiul Z oferă o perspectivă sumbră asupra unui viitor posibil, evocând felul în care greșelile mai mult sau mai puțin mărunte, mai mult sau mai puțin premeditate, orgoliile unor conducători, strategiile rigide, interesele locale ale statelor aflate în competiție, împiedică mobilizarea la timp și eficient a umanității într-o situație de criză majoră. Pe de altă parte, Max Brooks lasă loc speranței: în cele din urmă, sub presiunea amenințării globale, interesul speciei ajunge să primeze și să devină un obiectiv comun, urmărit sistematic, indiferent de continent… cu prețul unui număr poate prea mare de victime.

Descoperiti, prin aceasta lectura, (daca inca nu ati facut-o) colectia de literatura SF a Editurii Trei!

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro