O terorista nu lasa persoanele straine sa-i intre in apartament fiindca ar putea fi politisti sub acoperire sau agenti ai serviciilor de informatii, insa copiii ei isi aduc colegii acasa, iar acestia alearga in voie peste tot.
Terorista nu stie ca unul dintre acesti copii i-a montat microfoane in toate camerele din casa, a facut duplicate dupa toate fisierele din computerul ei si i-a furat agenda cu adrese.
Copilul lucreaza pentru Cherub.
Agentii Cherub au varste cuprinse intre zece si saptesprezece ani.
Ei traiesc in lumea reala, strecurandu-se pe langa „radarele“ adultilor si obtinand informatii care-i trimit pe criminali si pe teroristi la inchisoare.
In mod oficial, acesti copii nu exista.
Fragment din romanul: Recrutul - Robert Muchamore

"   Imagineaza-ti ca esti la unul dintre primele niveluri ale unui joc video. Ti se pare dificil. Totul se intampla prea repede, dar, pana la urma, treci de el. Inaintezi in joc pana la niveluri mult mai avansate, Intr-o zi, incerci din nou nivelul de inceput. Ceea ce candva ti se parea prea rapid si dificil, acum a devenit simplu. Acesta este principiul aflat in spatele pregatirii de baza. Ti se va cere sa indeplinesti sarcini dificile in conditii de tensiune fizica si mentala. Vei realiza lucruri mult mai presus de tot ceea ce ai visat ca ar fi posibil. Cand pregatirea de baza se va incheia, vei fi capabil, atat mintal, cat si fizic, de reusite tot mai uimitoare. (Din pagina introductiva a Manualului pentru pregatirea de baza de la CHERUB)
    Callum abandona in ziua a douazeci si sasea. Isi fracturase o incheietura pe timpul traseului cu obstacole. Traseul nu era chiar atat de dificil, insa era lesne ca cineva sa se accidenteze, dupa ce trecuse deja prin trei ore de antrenament fizic si nu dormise in noaptea precedenta, fiindca in timp ce se aflau in pat Large ii improscase pe toti cu un extinctor.
    Connor ajunse astfel s-o aiba ca partenera pe Gabrielle, niciodata nu-si petrecuse mai mult de cateva ore despartit de fratele sau geaman. Chiar se gandea sa renunte si sa reinceapa, peste cateva luni, impreuna cu el.
    Antrenamentul fizic era cel mai greu lucru din cate facuse vreodata James. Prima data cand vomase din cauza epuizarii, ramasese incremenit de groaza. Kerry ii ceruse sa-si continue alergarea, insa James n-o ascultase. Speaks il imbrancise pe James din spate, dupa care ii zdrobise mana sub talpa ghetei.
    — Daca tot te opresti din antrenament, e de preferat sa fii mort sau lesinat, ii strigase Speaks.     Acesta fusese momentul in care James ajunsese cel mai aproape de abandon.
    Se obisnuise cu viata din infernul acela. isi numarase douasprezece cicatrice si douazeci si sase de vanatai. In acest total nu erau incluse si regiunile corpului pe care nu le putea vedea. Facea dus de doua ori pe zi, dar niciodata nu avusese timp sa inlature murdaria din locurile mai greu de curatat, precum unghiile sau urechile. Isi simtea parul ca de paie, iar cand isi trecea mana prin el, improsca praf in jur, chiar daca tocmai si-l spalase. Dac-ar fi avut ocazia, s-ar fi ras in cap.
    Partea cea mai rea a pregatirii nu era epuizarea, ci faptul ca-i era tot timpul frig. James dormea acoperit cu o patura subtire ca foaia de ceapa, intr-o incapere neincalzita. Dimineata, simtea, podeaua inghetata sub talpi. Instructorii ii fortau pe toti sa intre sub dusul cu apa rece ca gheata. Micul dejun era alcatuit mereu din cereale si sucuri reci. Vesmintele nu se uscau niciodata, erau umede si tepene de indata ce le imbracai. Nu ca altminteri ar fi fost uscate pentru mult timp. Dupa cinci minute pe traseul cu obstacole, erai oricum scaldat in apa rece si noroi, care ti se scurgea pe pantaloni si stateai asa, ud, tot restul zilei.