Exista un strat de intelepciune primordiala aproape inabusit de viata cotidiana, de evolutiile aplatizante ale progresului uman, de acumularile superficiale de bunuri si putere. Dar palpitul cursului vesnic al plasmuirii cosmice neintrerupte nu poate fi redus total la tacere. Din cand in cand, el se face auzit, in vis, in mituri, in trairi religioase, isi amplifica sonoritatea de la soapta pana la proportiile unui tunet, reasezand lucrurile pe eternul fagas uitat de oamenii trecatori.
Cum poate gasi sufletul nostru drumul, fie si riscant, spre adevarul universal al Fiintei? lata preocuparea marelui indolog HEINRICH ZIMMER in aceasta carte pasionanta, destinata atat specialistilor, cat si, poate chiar prioritar, unui public interesat de semnificatiile vitale mai adanci inchise in simbolurile mitologice si religioase. Autorul, urmand firul unor naratii selectate dintr-un arc cultural extrem de vast (islamul, spiritualitatea celtica precrestina, crestinismul medieval si hinduismul timpuriu), ofera o succesiune unitara de eseuri prin care demonstreaza – pe linia lui C.G.Jung – in ce masura mostenirea spirituala a omului arhaic supravietuieste in straturile inconstiente cele mai profunde ale psihismului nostru. Acolo se desfasoara lupta, cu consecinte greu previzibile, dintre suflet si principiul omniprezent al raului.
Liber de orice prejudecati scientiste, Heinrich Zimmer a reusit, ca putini alti autori, sa discearna implicatiile universale ale memoriei colective care a inregistrat etapele razboiului dintre suflet si rau si le-a ascuns, sub forme azi mai greu accesibile, in simbol si in mit.